[EN]
It all started in 1912. The construction of the building, including
its design was assigned to architect N. Ghika-Budesti, leading
member of the autochthonous school of architecture. According to
the museographic view of the ethnographer and director Alexandru
Tzigara-Samurcas, he was supposed to raise a palace of
autochthonous art inspired by typical monastery interiors.
In 1941, after 29 years and many interruptions, the building, in
its current shape is ready. Representative for the neo-Romanian
style, inspired by traditional architecture, especially the
brancovenesc style, the building is remarkable by its composition
using mainly floral and zoomorphic decorations. The visible red
bricklayer, the big windows under arches, the columns of the logia,
the elegant silhouette of the main tower reminding of the bell
towers in old monasteries make the building a true palace of
art.
The museum was reopened on February the 5th, 1990, a mere six
weeks after the downfall and execution of Nicolae Ceausescu. During
the Communist era, the building housed a museum representing the
country's Communist party; the museum's basement still contains a
room devoted to an ironic display of some artifacts from that
earlier museum. The irony persisted as it was devastated during the
June 1990 Mineriad, due to being confused with the headquarters of
the National Peasants' Party.
Great history, stunning architecture, a true national
heritage.
[RO]
Totul a inceput in anul 1912. Cel numit cu intocmirea proiectului
si conducerea lucrarilor a fost arhitectul N. Ghika-Budesti,
stralucit reprezentant al scolii autohtone de arhitectura care,
potrivit optiunii muzeologice a etnografului si directorului
Alexandru Tzigara-Samurcas, trebuia sa inalte un palat al artei
pamantene, dispus sub forma incintelor de tip monastic.
Dupa 29 de ani, la capatul unor nesfarsite intreruperi, se va
finaliza, in 1941, luand infatisarea actualului monument de
arhitectura, sediul Muzeului Taranului Roman. Ilustrare a stilului
neoromanesc inspirat din fondul arhitectural traditional, cu
deosebire cel brancovenesc, lucrarea se remarca prin expresivitatea
ansamblului compozitiei completata cu utilizarea ponderata a
elementelor decorative florale si zoomorfe. Zidaria aparenta de
caramida rosie, ferestrele mari reunite sub arcade, coloanele
logiei, balustrada, elementele traforate, eleganta silueta a
turnului central cu imaginea foisorului amintind de clopotnitele
vechilor manastiri confera cladirii somptuozitatea masurata a unui
adevarat palat al artei.
Portile muzeului s-au redeschis pe 5 februarie 1990, dupa nici
sase saptamani de la caderea comunismului in Romania si executia
lui Nicolae Ceasusescu. In epoca comunista cladirea gazduia
colectii reprezentative Partidului Comunist Roman; la subsolul
muzeului inca se mai gaseste o camera cu exponate din perioada
respectiva. Ironia a continuat cu devastarea muzeului in timpul
mineriadei din iunie 1990, cladirea fiind confundata de catre
mineri cu sediul Partidului National Taranesc.
Istorie mareata, arhitectura pe masura, o mostenire nationala
autentica.