La sfârşitul secolului al XIX-lea în zona Pădurii Comorova de astăzi era un cătun cu acelaşi nume. Populaţia lui era formată din 4 familii, numărând 14 suflete, turci şi bulgari pescari. Lacul Comorova avea o suprafaţă de 60 ha şi era acoperit de stuf. Între anii 1903-1906 au fost însămânţate la Comorova peste 5 ha de teren cu mai mult de un milion de puieţi de salcâmi, glădiţă, frasin, dud, caişi, castani, pruni, oţetari şi stejari. Peste 100 de ani, un pâlc dintre stejarii brumării plantaţi la începutul secolului XX – circa 60 de exemplare pe o suprafaţă de 1,2 ha, aflaţi la diferite vârste şi dimensiuni – a fost declarat rezervaţie naturală şi ocrotit de lege. Această specie de stejar de origine balcano-caucaziano-pontică aparţine florei arborescente vechi, din perioada terţiaro-pliocenă. Ea a pătruns din estul Mediteranei de-a lungul zonei externe carpatice, alături de stejarul pufos, cer şi gârniţă, întrând în alcătuirea pădurilor de silvostepă din zilele noastre. Pădurea a fost populată spontan cu ţapi roşii şi căprioare, găinuşe şi cocoşi de munte, vulpi, iepuri, ulii şi alte animale. În prezent, Pădurea Comorova ascunde o faună de invidiat şi este locul preferat de campare pentru localnici şi turişti. În mijlocul vegetaţiei luxuriante, s-au ridicat în ultimii ani vile de lux, înconjurate de brazi. Răcoarea lor, mirosul specific pădurilor de răşinoase te duce cu gândul la munte, dar la doar 4 km ai o plajă fierbinte, Plaja Neptun.
