Bucharest Heritage #1 Multi-Cache

Most of the times I heard you saying the city is ugly and grey. And most of the times you are right. Let's discover together some places which will prove the opposite. In this city there are so many old and beautiful houses that I bet you have passed by a lot, but never paid attention to. But you will do it now.

De multe ori te-am auzit spunând că orașul este urât și gri. Și de cele mai multe ori ai dreptate. Hai totuși să vedem împreună câteva locuri care îți vor arăta contrariul. În orașul ăsta sunt atâtea case vechi și frumoase pe lângă care pun pariu ca ai trecut de multe ori, însă cărora nu le-ai dat niciodată atenție. O vei face acum.

Casa Dissescu - În 1860 a fost construit corpul dinspre Calea Victoriei iar ceva mai târziu cel dinspre Str. Gheorghe Manu.  Este o casă masivă, echilibrată, care iese în evidență prin elemente tradiționale de arhitectură românească. Spre Calea Victoriei se deschide o loggie, în vreme ce intrarea o regăsim pe fațada dinspre str. Ghe. Manu, cu trei arcade susținute pe coloane cu caneluri răsucite unite la bază.

Numele de Casa Dissescu a rămas de la unul dintre proprietari, juristul Constantin G. Dissescu - pentru scurt timp ministru al justiției și autor al primului curs românesc de drept constituțional.  Pe parcurs, casa a mai găzduit Institutul de Cultură Italiană (1933 – 1949), Institutul Româno – Rus, până în 1956, a fost Cămin al Institutului Politehnic și apoi sediu pentru Direcția Stufului din Ministerul Industriei Chimice. Din 1967 adăpostește Institutul de Istoria Artei "George Oprescu", cu un valoros patrimoniu, constând dintr-o bibliotecă de artă unică în țară, arhive documentare, precum și o colecție valoroasă de mobilier și de artă plastică.

Dacă tot ai ajuns până aici, aruncă un ochi și la impunătoarea clădire  de la N44° 26.928 / E026° 05.422 (la 100 m). E vorba de Casa Niculescu - Dorobanțu, a aceluiași arhitect Grigore Cerchez, în fapt o replică superbă a castelelor franțuzești renascentiste, cu decorații neogotice și fațade din cărămidă aparentă.

Ioana Ştirbey şi Radu R. Rosetti s-au logodit la balul "dat in folosul Crucii Roşii" din 3 martie 1907, căsătorindu-se o lună mai tărziu, la 26 aprilie. Ioana Ştirbey moştenise de la tatăl ei, Alexandru Ştirbey, un vast teren in centrul Capitalei. Radu R. Rosetti scria in memoriile sale: "Voisem o casă modestă, dar ne lăsasem influenţaţi de Nicolae Ghika-Budeşti şi construirăm o casă mare intr-un stil cu elemente romăneşti care ne costă cam indoit decăt socotisem la inceput." Casa Ioana Stirbey - Radu Rosetti aduce bine cu Muzeul Țăranului Român prin cărămida aparentă. Zidăria aparentă din cărămidă roşie, elementele decorative simple din piatră ale faţadelor, ferestrele mari de la parter, loggia de la etaj, elementele traforate ale teraselor, brăul dispus in dinţi de ferăstrău şi silueta turnului amintind de clopotniţele mănăstirilor conferă clădirii distincţia şi eleganţa unei reşedinţe nobiliare de la inceputul secolului XX. Generalul Radu Rosetti a vândut casa în 1934 către Casa Muncii CFR, iar după 1948 a fost sediul Institutului de Căi Ferate, a Facultăţii de Transporturi şi a Academiei de Ştiinţe Economice. Astăzi aici găsim sediul Centrului pentru Studii în Arhitectură. Unii dintre noi o cunosc bine din perioada cursurilor de la ASE, numită pe scurt - Moxa.

În grădină tronează un bust. Cel de-al doilea an care apare pe soclu = C

Casa Macca a fost construită între 1891 și 1900 de colonelul Petre Macca, erou în războiul de independență, împreună cu soția acestuia, Elena Macca, care și-a dedicat viața actelor caritabile pentru Biserica Ortodoxă și pentru învățământ, împreună fiind una dintre cele mai respectate familii ale orașului la sfârșitului secolului al XIX-lea.

Casa Macca are 4 niveluri, fiecare cu o suprafață de cca. 370 mp. Exteriorul clădirii abundă în forme şi ornamente arhitecturale variate, de la temele şi motivele florale în jurul ferestrelor la cei doi atlanţi de deasupra intrării principale, care susţin balconul etajului, dar şi motive precum capete de madone, lei, ghirlande şi diverse blazoane şi embleme. Ferestrele imobilului sunt înalte şi late, cele mai multe fiind decorate cu elemente vegetale şi îngeraşi, turnate sau modelate în ipsos. Fie și prin gard, nu poți să nu rămâi fascinat de frumusețea acestei case. Să mai adăugăm și faptul că în curte vei vedea îngrămădite... zeci de blocuri de piatră. Proveniența lor? Nu sunt nimic altceva decât... artefacte romane și sculpturi, care ar trebui cumva găzduite de acel muzeu al antichităților care... nu există.

Dacă tot ai ajuns până aici, aruncă un ochi și peste drum la nr. 26 - Muzeul Maria și dr. G. Severeanu, unde vei găsi un număr impresionant de piese de artă, din care merită amintite Colecțiile Severeanu și Colecțiile numismatice și paranumismatice ale Muzeului Municipiului București.

Scriitorul francez Paul Valery împarte casele în trei categorii: unele care nu spun nimic, cele care vorbesc şi acelea care cântă. Între ultimele poate fi inclusă şi Casa Lipatti.

Dinspre Lascăr Catargiu, nu pare o casă foarte mare, volumul însă îl înțelegi abia când ești pe Visarion. Ancadramentele ferestrelor şi portalul intrării oficiale sunt elegant decorate cu elemente vegetale.

"O casă de un rococo bastard, elegantă şi totodată disproporţionată, care parcă stă în genunchi. Seamănă cu un om cu torsul mare şi cu picioare scurte, fiind lipsită de acele nobile proporţii, care se mai pot întâlni în Bucureşti la unele case vechi", o descria Valentin Lipatti - fratele pianistului - în memoriile sale.

There are also some houses that we know not much about. Like this one – Casa Varlam. It was designed by the same Nicolae Ghika-Budeşti probably at the end of the 19th century. It is such an imposing building, but unfortunately in a bad shape today.

Sunt şi case despre care nu se mai ştie mare lucru, însă ele sunt încă acolo. Ca acesta – Casa Varlam. A fost proiectată tot de arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti, probabil la sfârşitul secolului XIX. Este o clădire impunătoare, dar într-o stare avansată de degradare astăzi.

On the façade of the building there is an IAL number. This is E.

Pe faţada clădirii veţi găsi un număr IAL. Acesta va fi E.

Poate ştiţi voi mai multe, scrieţi în loguri! Şi să sperăm că nu va dispărea precum fostul ei vecin, Conacul generalului Gheorghe Adrian, proiectat de celebrul Louis Blanc şi care a fost pus la pământ recent după 120 de ani de existenţă frumoasă.

Verifică plăcuţa de la intrare. Sunt trei nume de sculptori din familia Storck. Câte litere are numele celui din mijloc = F.

Casa Storck este inspirată din arhitectura de factură germanică. Ancadramentele de piatră ale ferestrelor, terasele romantice și culoarea specială a casei - roșu pompeian - exprimă preferintele clasice ale cuplului, care au cunoscut și au îndrăgit  vechile civilizații de-a lungul călătoriilor de studii din spațiul mediteranean.

Un rol important în ansamblul casei îl avea gradina, a carei perspectivă se deschide chiar de pe terasă. În 1948 operele de arta ale soților Storck au fost declarate de utilitate publică, iar în 1951 atelierele celor doi artiști au fost deschise ca muzeu de arta, familia a păstrând spațiul de locuit.

În prezent imobilul poate fi vizitat si adăpostește Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck. Nu rata vizita!

At the final location you will find a tiny blue container. I know you hate math so let's do it different this time, by using the digits of each number collected at the waypoints.

THE BOX IS AT: N44 C3C4.A3B5C4 / E026 E2F1.B2D1E4

If not clear, here's some example if A = 384, than A1=3, A2=8 and A3=4

La final te aşteaptă o cutiuţă albastră. Ştiu ca te enervează matematica aşa că de data asta facem altfel, vom folosi cifrele fiecărui număr colectat din waypoint-uri.

CUTIA ESTE LA: N44 C3C4.A3B5C4 / E026 E2F1.B2D1E4

Dacă nu e clar, uite un exemplu: dacă A=384, atunci A1=3, A2=8 şi A3=4.