(RO) În așteptarea Regelui
Istoria ne spune că Cetatea Făgărașului și domeniul Țării Făgărașului au fost încredințate de către Mihai Viteazul soției sale, Doamna Stanca în anul 1600 înainte de lupta de la Mirăslău. Aceasta s-a stabilit aici împreună cu cei doi copii ai săi, Nicolae Pătrașcu și Domnița Florica pentru a fi în siguranță în cetatea care nu a fost, de-a lungul istoriei, cucerită niciodată prin luptă directă. Legenda spune că Doamna Stanca și-a așteptat soțul plecat în luptă să se întoarcă la dânsa așa cum îi promisese odinioară. Aceasta privea necontenit din Turnul Donjon spre meleagurile Făgărașului și spera ca voievodul să se întoarcă victorios din lupta de la Mirăslău. Speranța s-a stins treptat și lacrimile acestei domnițe care l-au jelit pe soțul ei au lăsat o pată neagră în istoria Cetății Făgărașului… Poveștile din bătrâni spun că în nopțile cu lună plină umbra Domniței încă poate fi observată în fața geamului din Turnul Donjon. Unii istorici spun că „Aici a suferit toate umilințele și amenințările, pentru că a cerut dreptate neamului său, chinuită și apoi veșnic nemângăiata soție a lui Mihai Viteazul, Doamna Stanca”.
Aceasta a fost doar o scurtă parte din istoria și legenda legată de dragostea și de devotamentul pe care Doamna Stanca i le-a purtat soțului ei. Tot ce pot să vă spun este că cache-ul se află în direcția în care Doamna Stanca privea în așteptarea lui Mihai Viteazu, la o distanță de aprox. 515 metri față de locul în care l-a jelit și la aprox. 440 metri față de locul în care e comemorată Doamna Stanca. Cache-ul stă ‘la umbra’ celui mai bătrân stejar din Țara Făgărașului.