[RO] Bucovina. Ţinutul mănăstirilor, al pădurilor nesfârşite şi al munţilor reci. Fiecare regăsire a aşezărilor şi a lăcaşurilor de cult din această parte de ţară e diferită, unică în felul ei.
Povestea monumentului, spusă oricui vrea să asculte, începe cu anul 1586, dată la care mănăstirea este atestată documentar. Construcţia propriu-zisă a Bisericii cu hramul „Învierea Domnului“ a început în anul 1583, la iniţiativa celor trei fraţi Movilă - Ieremia Movilă, conducător al Moldovei; Simion, domnitor al Ţării Româneşti; Gheorghe, episcop la Rădăuţi, numit, la scurtă vreme după ridicarea mănăstirii, Mitropolit al Moldovei.
Edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul specific epocii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis, la care se adaugă alte două mici pridvoare, deschise pe laturile de sud şi de nord, semne ale influenţei arhitecturii din Ţara Românească.
Incinta este un patrulater cu aspectul unei fortăreţe medievale, încinsă cu ziduri masive (100 m lungime), înalte (6 m) şi groase (3 m lăţime), construite după 1595, în timpul domniei lui Ieremia Movilă. Zidurile sunt prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, cinci turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării. Fiecare turn este diferit de celelalte şi fiecare are cel puţin două etaje.
Chiliile se învecinează cu peretele estic, iar în incinta lăcaşului de cult se găseşte şi un muzeu cu broderii, manuscrise, obiecte religioase şi icoane. Biserica Învierii are cinci camere - după specificul oricărei mari biserici de pe lângă o mănăstire moldovenească -, cu altar, naos, camera mormintelor, pronaos şi exonartex.
În camera mormintelor îşi dorm somnul de veci fraţii voievozi Ieremia şi Simion Movilă. Asemenea multor exponate din muzeu, lespezile funerare din marmură de Ruşchiţa, cu influenţe munteneşti în decoraţia cioplită, sunt obiecte reprezentative ale artei medievale româneşti.
Remarcabil este şi iconostasul sculptat în lemn de tisă, în stil baroc-rococo, care datează din anul 1801.
La Suceviţa se mai aud şi astăzi clopotele de pe vremea lui Ierimia Movilă, pe care le-a donat mănăstirii în 1605 şi care se găsesc în turnul cel mai masiv, amplasat în partea de nord-vest. După venirea pe tronul Moldovei (1595), acelaşi Ieremia Movilă adaugă bisericii două pridvoraşe, la intrare, zidurile şi turnurile de incintă, o casă domnească, ale cărei ruine se mai văd şi astăzi pe latura de nord, precum şi chilii. Tot în timpul domniei lui Ieremia Movilă se pictează biserica în interior şi exterior.
Biserica a fost pictată în jurul anului 1595, în buna tradiţie specifică domniei lui Ştefan cel Mare, din a cărei linie conducătoare cei trei fraţi Movilă se considerau a fi descendenţi. Este ultima biserică zugrăvită pe faţade, cu aproape jumătate de veac după bisericile „surori“ ale Mănăstirilor Humor, Moldoviţa, Arbore şi Voroneţ.
Este monumentul cu cel mai mare număr de imagini religioase din ţară, un „testament al artei vechi moldoveneşti“, după cum l-a numit cercetătorul de artă francez Paul Henry. De fapt, pictura murală de la Suceviţa încheie epoca marilor creaţii ale secolul al XVI-lea, reprezentate prin monumentele cu pictură exterioară de la mănăstirile sus-menţionate.
Mănăstirea Suceviţa este singura din grupul bisericilor „surori“ din ţinutul Sucevei cu pictură exterioară, care îşi păstrează latura de nord. Cu totul reprezentantivă este scena „Scara virtuţilor“. Pictura impresionează prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului, dintre lupta binelui şi răului. Pe pereţii celor trei abside, în şapte registre, este redată „Rugăciunea tuturor sfinţilor“ (Cinul), temă unică în lumea creştin-ortodoxă, creaţie a şcolii de pictură din Moldova. Faţada sudică este decorată cu „Arborele lui Iesei“, având la bază filosofii antici, „Acatistul Maicii Domnului“, „Rugul în flăcări“ şi „Acoperământul Maicii Domnului“.
Revelatoare pentru Suceviţa rămâne însă „Scara lui Ioan Climax“ (la nord), cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinţei într-o primă judecată imediat după moarte. Aici, Vămile văzduhului nu mai dau nici o şansă păcătoşilor. Peretele de vest nu are pictură. Oamenii locului povestesc că zugravul care lucra la el a căzut de pe schela Suceviţei şi a murit.
Manastirea este monumentul cu cele mai multe imagini religioase din ţară.
[EN] Bucovina. Land of monasteries, endless forests and cold mountains. Every recollection of the settlements and places of worship in this part of the country is different, unique in its own way.
The story of the monument, told to anyone he wants to hear, begins with the year 1586, when the monastery is documented. The actual construction of the Church dedicated to the "Resurrection of the Lord" began in 1583, at the initiative of the three Movila brothers - Jeremia Movila, leader of Moldova; Simion, ruler of Wallachia; Gheorghe, a bishop in Rădăuţi, shortly after the monastery, Metropolitan of Moldova.
The edifice, in large proportions, preserves the trilobal plan and the style specific to St. Stephen the Great's epoch, with the closed porch, plus two small small porches, open on the south and north sides, signs of the influence of the Wallachian architecture.
The enclosure is a quadrilateral with the appearance of a medieval fortress, giant with massive walls (100 m long), tall (6 m) and thick (3 m wide), built after 1595, during the reign of Jeremia Movila. The walls are provided with countersinks, ramparts, guard road, five corner towers and one with a chapel over the entrance gang. Each tower is different from the other and each has at least two floors.
Chiliile is bordered by the eastern wall, and there is also a museum with embroidery, manuscripts, religious objects and icons inside the cult. The Church of the Resurrection has five rooms - according to the specificity of any large church beside a Moldavian monastery - with an altar, nave, tomb room, pronaos and exonartex.
In the room of graves, the brothers voivodes of Ieremia and Simion Movilă sleep their sleep. Like many of the exhibits in the museum, the marble funerary slates of Ruschiţa, with Montenegrin influences in the carved decoration, are representative objects of the Romanian medieval art.
Remarkable is the iconostasis carved in baroque-rococo-style yew wood, dating back to 1801.
At Sucevita, the bells from the time of Jerimia Movilă, which he donated to the monastery in 1605 and which are found in the most massive tower, located in the northwest, were heard today. After coming to the throne of Moldavia (1595), the same Jeremiah Movila adds to the church two porches, at the entrance, the walls and towers of the enclosure, a reigning house, whose ruins are still seen on the northern side as well as cells. During the reign of Jeremiah Movila, the church is painted inside and outside.
The church was painted around 1595, in a good tradition specific to the reign of Stephen the Great, from whose line the three Movili brothers considered themselves to be descendants. It is the last church on the facades, almost half a century after the "sisters" churches of the Humor, Moldoviţa, Arbore and Voroneţ Monasteries.
It is the monument with the largest number of religious images in the country, a "testament of old Moldovan art", as the French art researcher Paul Henry called it. In fact, the mural painting at Sucevita ends the age of the great 16th-century creations, represented by the monuments with exterior paintings from the abovementioned monasteries.
The Sucevita Monastery is the only one in the group of "sisters" churches in Suceava County with exterior painting, which maintains its northern side. The "Stairs of Virtues" scene is quite representative. The painting impresses with the magnitude and contrast between the order of the angels and the chaos of hell, between the struggle of good and evil. On the walls of the three apses, in seven registers, is published the "The Prayer of All Saints" (Cinul), a unique theme in the Christian-Orthodox world, the creation of the painting school in Moldova. The southern façade is decorated with the "Tree of the Jesse", based on the ancient philosophers, "The Acacia of the Mother of God," "The Fire in the Flames" and "The Cover of the Virgin".