[RO]

Casa Memorială George Bacovia

George Bacovia ( n. 17 septembrie 1881, Bacău - d. 22 mai 1957, Bucureşti) a fost un poet român format la şcoala simbolismului literar francez. Numele său real e George Andone Vasiliu, fiind al cincilea copil din cei nouă pe care i-au avut comerciantul Dimitrie Vasiliu și soția lui, Zoe Vasiliu.

La vârsta de 6 ani, acesta începe să învețe limba germană, apoi in 1889 urmează clasa I la un pension din Bacău. Într-o toamnă a rămas închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal, întâmplare ce îi va inspira poezia „Amurg violet“, scrisă în 1899.

Bacovia urmat, apoi, cursurile Școlii Primare Domnești nr. 1 din Bacău și Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Nu a fost un elev bun la inățătură, rămânând corigent la mai multe discipline, printre care limba și literatura română, matematică, științe, în schimb îi plăcea sportul, în special patinajul, înotul, gimnastica, iar prietenii spuneau că avea o „musculatură de atlet”, deşi era un tip scund, cu o conformație plăpândă. Îi mai plăcea, de asemena și muzica, fiindcă acesta făcea parte din coruri patriotice și chiar învățase să cânte la vioară. Nu era un instrumentist prea bun, dar improviza pe diverse texte, inclusiv pe propriile versuri.

Despre această perioadă, poetul avea să declare: „Anii de liceu nu mi-au părut prea fericiți. Era prea multă asprime în școală și prea puțină înțelegere”, acest timp traumatizant servind-i ca inspirație pentru celebrul poem „Liceu”.

În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, din dorința de a ajunge ofițer, însă nu a suportat regimul de cazarmă și, după doar două săptămâni, a evadat din internat îmbrăcat în uniforma de cadet pe care și-o cumpărase singur. În 1903, se întoarce la același liceu unde, după multe re-examinări, și fără a-și da bacalaureatul, obține un certificat de absolvire a studiilor liceale, cu nota 6,43.

Între anii 1903-1904 a frecventat cenaclul lui Alexandru Macedonski, unde a citit pentru prima oară poeziile „Plumb” şi „Nervi de toamnă” (1904).

Urmează studii de drept, la București și Iași, pe care le finalizează în 1911, înscriindu-se în Baroul din Bacău. Ca și liceul, nici studenția n-a fost ușoară: a fost exmatriculat de la Facultatea de Drept din București după șase ani în care, din cauza nefrecventării cursurilor și a examenelor nepromovate, a reușit să încheie doar primii trei ani. S-a înscris la Facultatea de Drept din Iași, pe care a terminat-o cu greu și fără a-și da examenul de licență, dar i s-a eliberat Cartea de avocat.

Bacovia nu a profesat însă niciodată ca avocat, fiind angajat ca mic funcționar sau profesor, în Bacău, Iași sau București, trăind greu și dedicându-se poeziei.

În 1916, la vârsta de 35 de ani, se produce debutul său editorial cu volumul ”Plumb”, sub îngrijirea lui Ion Pillat, într-un tiraj de 500 de exemplare, pentru care avea să obţină Premiul Ministerului Artelor, în anul 1923.

În 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte în 1933 la Bucureşti, unde soţia sa lucra ca profesoară de limba și literatura română.

De-a lungul timpului a publicat diverse volume, printre care: „Scântei galbene” (1926), „Cu voi…” (1930), „Comedii în fond” (1936), „Stanţe burgheze” (1946), cel din urmă atrăgând critici din partea autorităților comuniste, dar refiind pus în circulație după ce a fost interzis timp de 10 ani.

Poetul încetează din viață la vârsta de 75 ani, la locuința sa din București.

Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un poet simbolist, fiind un contribuitor important al acestui curent literar în România, dar criticii au remarcat ulterior că acesta își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în primul său volum, „Plumb”, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război Mondial se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în „Scântei galbene” sau „Comedii în fond”, Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau un poet cu o materie poetică insuficientă (Eugen Lovinescu). Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc.

Casa memorială George Bacovia este casa în care părinții săi s-au mutat în primăvara anului 1906. În această clădire, ce datează din ultimul deceniu al secolului XIX, sunt păstrate numeroase obiecte de uz personal și piese de mobilier ce au aparținut poetului. În cele cinci încăperi destinate vizitării sunt expuse manuscrise originale, documente și piese de patrimoniu. Casa a fost deschisă publicului la 1 octombrie 1971 și este declarată monument istoric.

Dacă sunteți interesați de literatură, puteți căuta poeziile lui Bacovia online, întrucât sunt disponibile gratuit pentru oricine este interesat. Spune-mi în log-ul tău dacă ai o poezie preferată din opera sa.

[EN]

George Bacovia Memorial House

George Bacovia (b. September 17, 1881, Bacău - d. May 22, 1957, Bucharest) was a Romanian symbolist poet, born under the name George Andone Vasiliu, as the fifth of the nine children of merchant Dimitrie Vasiliu and his wife, Zoe Vasiliu.

At the age of 6, he started learning German, then in 1889 he started his schooling at an academy in Bacău. One autumn he was locked up for a whole night in the tower of the Precista church, due to the negligence of the parish priest, an event that will inspire his poem "Violet Dusk" (Amurg Violet), written in 1899.

Bacovia then attended the courses of the No. 1 Royal Primary School from Bacău and Ferdinand Middle School from Bacău. He was not a very good student, failing several classes, such as literature, math and science classes, instead taking a liking to sports, especially skating, swimming, gymnastics, his friends mentioning that he had "athletic muscles”, although he was a short man with a limp conformation. He also liked music, as he was part of patriotic choirs and he had even learned to play the violin. He was not a very good instrumentalist, but he improvised on various texts, including his own lyrics.

About this period, the poet would state that “the high school years did not seem too happy for me. There was too much harshness in school and too little understanding ", this traumatic time serving as inspiration for the poem "High School" (Liceu).

In 1900 he enrolled at the Military School in Iaşi, as he aspired to become an officer, but he could not stand the barracks regime and, after only two weeks, he ran away while dressed in the cadet uniform he had bought himself. In 1903, he returned to his previous high school where, after many re-examinations, he obtained a certificate of graduation, with a grade of 6.43.

Between 1903 and 1904 he attended Alexander Macedonski's Cenacle, where he read for the first time the poems "Lead" (Plumb) and "Autumn Nerves" (1904).

He studied law in Bucharest and Iasi, which he completed in 1911, enrolling in the Bar of Bacău. Just as before, he wasn't a good student, as he was expelled from the Faculty of Law in Bucharest after six years during which, due to skipping courses and failing exams, he managed to complete only the first three years of curriculum. He enrolled at the Faculty of Law in Iași, which he finished with great difficulty and without passing his bachelor's exam, although he was issued the necessary documents to practice Law.

Bacovia never practiced as a lawyer, being employed as a small civil office clerk or teacher, in Bacău, Iași or Bucharest, living a hard life and dedicating himself to poetry.

In 1916, at the age of 35, he made his editorial debut with the volume "Lead" (Plumb), under the care of Ion Pillat, in a circulation of 500 copies, for which he would obtain the Prize of the Ministry of Arts, in 1923.

In 1928 he married Agatha Grigorescu and settled in Bucharest in 1933, where his wife worked as a teacher of Romanian language and literature.

Over time he published various volumes, including: "Yellow Sparks" (Scântei Galbene) in 1926, "With you" (Cu Voi...) in 1930, "Comedies at Heart" (Comedii în Fond) in 1936, "Bourgeois Stanzas" (Stanțe Burgheze) in 1946, the latter attracting criticism from the communist authorities, but ultimately being put back into circulation after a 10 year ban.

The poet died at the age of 75, at his home in Bucharest.

Literary critics initially classified Bacovia as a Symbolist, but later criticism has argued that he transcended his milieu to form a part of modern Romanian poetry. Even if his first volume of poetry, "Lead” (Plumb), was heavily marked by the influence of the Symbolists, his subsequent volumes, such as "Yellow Sparks” (Scântei galbene), show his discovery of a more modern poetic concept, closer to the prose-poem than to the classic verse forms of the 19th century. Interwar critics saw in Bacovia either a Neosymbolist (George Călinescu) or a minor poet with insufficient material (E. Lovinescu). Just after the Second World War, however, Bacovia's poetry began to be linked to newer currents of thought, being linked with and compared to the theatre of the absurd (M. Petroveanu), poetic modernism, surrealism, automatic writing, imagism, expressionism, and even philosophic movements like existentialism (Ion Caraion). Bacovia thus succeeded in becoming recognized as one of the most important Romanian poets, an author who executed a vast canonical leap from minor poet to enduring classic of Romanian literature.

George Bacovia Memorial House is the house where his parents moved in the spring of 1906. In this building, dating from the last decade of the nineteenth century, are kept many objects of personal use and pieces of furniture that belonged to the poet. Original manuscripts, documents and heritage pieces are exhibited in the five rooms intended for the visit. The house was opened to the public on October 1, 1971 and is declared a historic monument.

If you are interested in literature, you can search for Bacovia's poems online, as they are available for free to anyone interested. Tell me in your log if you have a favorite poem from his work.