În Viscri se păstrează un ansamblu complet şi deosebit de bine conservat de arhitectură rurală tipică regiunii, o imagine autentică a începutului de sec. XIX. Datorită valorii culturale istorice, centrul satului împreună cu biserica fortificată au fost înscrise în 1999 pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.
În jurul anului 1500 biserica a fost fortificată. Astfel a fost prelungită sala bisericii şi s-a făcut legătura cu donjonul până atunci de sine stătător, care aparţinuse probabil unei familii de greavi. Donjonul a fost înălţat cu un nivel cu camere pentru clopote şi cu drum de strajă pe console. Un al şaselea nivel prevăzut cu orificii de tragere este realizat în acoperiş. Nivelul fortificat al corului a fost demolat în 1743.
Zidul de incintă, înalt de 7m a fost ridicat la început de sec. al XVI-lea, iar în sec. al XVII-lea a fost prevăzut cu case fortificate, turnuri defensive şi drumuri de strajă, care se mai păstrează şi astăzi.În vremurile paşnice de după 1743 drumul de strajă a fost demolat, în locul lui fiind construite cămări de cereale pentru săteni. Interiorul bisericii păstrează încă tavanul casetat din 1743 şi mobilarea austeră.
Zidul exterior s-a păstrat doar parțial. Două turnuri, în partea de vest și de nord a zidului interior, turnul porții și cele două bastioane în sud și est, formează împreună cu turnul porții fortificația de pe deal, vizibilă de la distanță. Prin ușa de lângă poarta principală se pătrunde în curtea interioară, unde se află pe partea stângă intrarea în muzeu. Coridorul de apărare original, așezat la înălțime, a fost în mare parte înlocuit cu cămări pentru alimente, probabil în secolul al XVIII-lea. Construcția de astăzi, atestată documentar pentru prima dată ca Alba Eclesia în 1498/1528 în arhive maghiare, poartă hramul Sf. Andrei și este gotică. Contraforturi sunt fixate neregulat pe partea exterioară a construcției, lucru tipic pe de o parte pentru stilul de construcție al epocii, pe de altă parte, evident, realizat astfel din rațiuni statice. Lângă altar se află sacristia (în nord) și spațiul ocupat de foalele orgii (în sud). Istoricul construcției bisericii este neclar. Este posibil ca o capelă ce aparținea coloniștilor secui să fi fost preluată în secolul al XII-lea de către coloniștii germani și să fi fost transformată de către aceștia în secolul al XIII-lea. Dovezi pentru aceasta ar fi mai multe refolosiri, ca de exemplu în cazul bucății de coloană cu capitel romanic, folosită drept piatră de botez în spațiul altarului.
In nava gotică de dimensiuni mici (13 m lungime, 6 m lățime) se intră prin două intrări cu anticamere acoperite, aflate în peretele sudic. In vest, nava este lipită de turnul bisericii (Intrarea se află în zidul de vest al bisericii). Se presupune că la origine acest turn a fost un turn locuit aparținând unei familii nobile, și abia după dispariția acestei așa numite familii de conți, el a devenit turn de biserică, pe la mijlocul secolului al XIII-lea.
De-a lungul absidei (nișei în naos în care este situat altarul) in semicerc, se află pe peretele de est orga în stil baroc-clasic, pe care este incorporată imaginea de altar (Hristos cu copiii, cf. Marcu 10, 13-16). Scaunele pentru preot și prezbiteriu, amvonul și piatra de botez deja menționată mai sus se află în spațiul din fata altarului. In jurul navei cu bănci foarte apropiate unele de altele se derulează pe trei părți galerii suspendate, împodobite cu picturi, în care se poate urca pe o scară aflată în exterior. Regulile săsești prevedeau că enoriașii - îmbrăcați mereu în port la slujbă - să se așeze separat în funcție de sex și vârstă. Dintre obiectele de cult trebuie menționată cupa de aur pentru împărtășanie, din secolul al XV-lea.
Daca doriti sa vizitati biserica in interior contactati:
Dna Gerhild Gross, tel.: 0040742077506 sau 0040742069477
[EN] In Viscri is preserved a complete and very well preserved ensemble of rural architecture typical of the region, an authentic image of the beginning of the century. XIX. Due to their historical cultural value, the center of the village together with the fortified church were inscribed in 1999 on the UNESCO World Cultural Heritage list.
Around 1500 the church was fortified. Thus the church hall was extended and the hitherto independent keep, which had probably belonged to a family of grievances, was connected. The keep was raised by a level with rooms for bells and a guard road on consoles. A sixth level provided with firing holes is made in the roof. The fortified level of the choir was demolished in 1743.
The 7m high enclosure wall was erected at the beginning of the century. XVI century, and in sec. The 17th century was provided with fortified houses, defensive towers and guard roads, which are still preserved today. In the peaceful times after 1743, the guard road was demolished, and in its place grain pantries were built for the villagers. The interior of the church still retains the coffered ceiling from 1743 and the austere furniture.
The outer wall has only been partially preserved. Two towers, on the west and north side of the inner wall, the gate tower and the two bastions on the south and east, together with the gate tower form the fortification on the hill, visible from a distance. Through the door next to the main gate you enter the inner courtyard, where the entrance to the museum is on the left. The original high-rise defense corridor was largely replaced by food pantries, probably in the 18th century. Today's building, documented for the first time as Alba Eclesia in 1498/1528 in Hungarian archives, is dedicated to St. Andrew and is Gothic. Buttresses are fixed irregularly on the outside of the building, which is typical on the one hand for the style of construction of the time, on the other hand, obviously, thus made for static reasons. Next to the altar are the sacristy (in the north) and the space occupied by the orgy bellows (in the south). The history of church construction is unclear. It is possible that a chapel belonging to the Szekler settlers was taken over in the twelfth century by German settlers and transformed by them in the thirteenth century. Evidence for this would be several reuses, such as in the case of the piece of column with Romanesque capital, used as a baptismal stone in the altar space.
The small Gothic nave (13 m long, 6 m wide) is entered through two entrances with covered anterooms, located in the southern wall. To the west, the nave is attached to the church tower (The entrance is in the west wall of the church). It is believed that this tower was originally an inhabited tower belonging to a noble family, and only after the disappearance of this so-called family of counts, it became a church tower in the middle of the thirteenth century.
Along the apse (the niche in the nave in which the altar is located) in a semicircle, there is on the eastern wall the organ in baroque-classical style, on which is incorporated the image of the altar (Christ with children, cf. Mark 10, 13- 16). The seats for the priest and the presbytery, the pulpit and the baptismal stone already mentioned above are in the space in front of the altar. Around the ship with benches very close to each other, suspended galleries, adorned with paintings, run on three sides, in which you can climb a staircase outside. Saxon rules provided that parishioners - always dressed in attire at work - should sit separately according to sex and age. Among the objects of worship is the golden cup for communion, from the 15th century.
If you want to visit the church inside contact:
Mrs. Gerhild Gross, tel .: 0040742077506 or 0040742069477