(RO) În cele 9 secole de existență construcțiile care s-au înălțat pe această suprafață de 150.000 mp au avut o istorie zbuciumată. Până în 1241 a fost o cetate cu val de pământ si palisadă de lemn, între anii 1247-1569 s-a înălțat o cetate circulară de piatră.
Cetatea Oradea, în felul în care se prezintă și astăzi - pentagonală, cu bastioane pe colțuri și șanț cu apă - a fost înălțată între anii 1570-1618 de arhitecți italieni, rămânând cea mai bine păstrată cetate în stil renascentist italian din Europa centrală. Între anii 1092-1557 a servit ca reședință a Episcopiei romano-catolice de Oradea, perioadă în care cetatea a devenit un important centru religios, și cultural.
În cetate funcționa o bibliotecă, un observator astronomic, o tiparniță și o școală. În biserica catolică, și în cimitirul ei și-au găsit odihna veșnică nu mai puțin de șapte capete încoronate: Ladislau I (decedat la 25 iulie 1095 la Zvolen, adus la Oradea în perioada 1130-1134), Andrei al II-lea (înmormântat în 1235 la Oradea, dus ulterior la abația din Agria), Stefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (asasinat în 1290 la Cheresig), regina Beatrix (soția lui Carol Robert de Anjou, in 1319), regina Maria (soția lui Sigismund de Luxemburg, in 1396) și regele-împărat Sigismund de Luxemburg (in 1437).
Faptul că aceste personalități au fost înmormântate în Oradea pare să confirme legenda, după care orașul ar fi fost întemeiat chiar de Sf. Ladislau (Ladislau I). Din anul 1557 rolul cetății devine strict militar, fiind asediată de: tătari (1241), turci (1474, 1598, 1658, 1660), răsculați transilvăneni (1290, 1514, 1664, 1703-1710), oștile Principatului Transilvaniei (1557, 1603) și de austrieci (1692). Cetatea fortificată așa cum se vede și astăzi nu a fost cucerită decât de două ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediată fără succes, timp de cinci săptămâni de oștile turcești.
Orădenii au avut de partea lor pe domnul Țării Românești, Mihai Viteazul, precum si ploile care au inundat tabăra otomană și bolile care au decimat-o. Astăzi suntem martorii restaurării și revitalizării cetății. Primele rezultate se văd deja, cele mai spectaculoase fiind frescele din sala de așteptare și din sala de primire.
(EN) During the IX century of its existence the constructions what raised on this surface of 150.000 m� had an eventful history. Until 1241 it had been a fortress with earthy ditch and a wooden bridge. Between 1247-1569 raised a circular fortress of stone. The fortress of Oradea how it is today - pentagonal, with battlements at its corners and water ditch - was built between 1570-1618 by Italian architects remained the best kept Italian renaissance fortress of central Europe. Between 1097-1557 served as residence of the Roman Catholic bishop of Oradea period when the fortress became an important religious and cultural center. In the fortress functioned a library, an astronomical observatory, a printing house and a school.In the catholic church and in its cemetery found their eternal peace not less then seven crowned person: Ladisla I (died on the 25th of July 1095 in Zvolen, taken to Oradea between 1130-1134), Andrei II (had been buried in 1235 in Oradea, later taken to the abbey of Agria), Alexander II, Ladisla IV the Cunsenian (killed in 1290 at Cheresig), queen Beatrix (wife of Carol Robert de Anjou, in 1319), queen Mary (wife of Sigismund de Luxembourg, in 1396) and king Sigismund de Luxembourg (in 1437).In the fortress functioned a library, an astronomical observatory, a printing house and a school.In the catholic church and in its cemetery found their eternal peace not less then seven crowned person: Ladisla I (died on the 25th of July 1095 in Zvolen, taken to Oradea between 1130-1134), Andrei II (had been buried in 1235 in Oradea, later taken to the abbey of Agria), Alexander II, Ladisla IV the Cunsenian (killed in 1290 at Cheresig), queen Beatrix (wife of Carol Robert de Anjou, in 1319), queen Mary (wife of Sigismund de Luxembourg, in 1396) and king Sigismund de Luxembourg (in 1437). The fact that these kings were buried in Oradea seems to confirm the legend that the city was truly founded by St. Ladisla (Ladisla I). Since 1557 the role of the fortress had become strictly military being attacked by the Tartars (1241), Turks (1474, 1598, 1658, 1660), Transylvanian revolutionaries (1290, 1514, 1664, 1703-1710), armies of the Transylvanian Principality (1557, 1603) and by the Austrians (1692). The fortress had been besieged without any success for 5 weeks by the Turks. The Oradeans had on their side the reign of the Romanian Country Mihai Viteazul as well as the weather. The rains were flooded into the Turkish camps and the illnesses decimated them. Today we are witnesses of the restorations of the fortress. The first results are already visible, the most spectacular being the frescoes in the waiting room and reception hall.
(HU) Ezen a 150000 négyzetméteren, 9 századon át egyik itt álló építménynek sem volt nyugodt története. 1241-ben földvár állt itt, faépítményekkel. 1247-1569 között egy kör alakú kővárról tud a történelem. Mai formáját - ötszögű, a sarkokban bástyákkal, vizesárokkal 1570-1618 között építették. Olasz építészek keze munkáját dicséri, hiszen jelenleg közép Európa legjobban megőrzött, az olasz újjászületés jegyeit magán viselő, vára. 1092-1557 között a Római katolikus püspökség fennhatósága alá tartozott, ami alatt jelentős vallási és kulturális központtá nőtte ki magát. A falakon belül könyvtár, csillagvizsgáló, nyomda és iskola is működött. . Olasz építészek keze munkáját dicséri, hiszen jelenleg közép Európa legjobban megőrzött, az olasz újjászületés jegyeit magán viselő, vára. 1092-1557 között a Római katolikus püspökség fennhatósága alá tartozott, ami alatt jelentős vallási és kulturális központtá nőtte ki magát. A falakon belül könyvtár, csillagvizsgáló, nyomda és iskola is működött. A katolikus templomában és a temetőjében nem kevesebb, mint 7 király talált örök nyugalomra: László király 1095 július 25-én halt meg Zólyomban, testét valamikor később 1130-as évek körül hozták Nagyváradra, II Andrást 1235-ben temették el Nagyváradon, majd később átvitték Egresre, 1131-ben temették el II István királyt, IV László is itt talált örök nyugalomra, miután Keserüben 1290-ben meggyilkolták.
E sok királyi hant azt a legendát látszik megerősíteni, hogy a város alapítója Szent László, hiszen az ő temetését követően igen sok király is itt kívánt örök nyugalomra térni. 1557-től hadászati jelentőséggel bírt. Az idők során megtámadták a tatárok (1241), törökök (1474, 1598, 1658, 1660), felkelők (1290, 1514, 1664, 1703-1710), az erdélyi fejedelemségek csapatai (1557, 1603) és az osztrákok (1692). Ám a ma is látható várfalakat mindössze két alkalommal tudta az ellenség bevenni.1598-ban a törökök 5 héten át sikertelenül ostromolták a vár falait.
Akkortájt Mihai Viteazul sietett a váradiak segítségére, és a járvány is megtizedelte a török sereget. Ma már a szakemberek a középkori vár restaurálásán dolgoznak. Az első eredmények már jól láthatóak, közülük a leglátványosabbak a hajdani váróterem és fogadóterem falán feltárt freskók.
Nagyváradon temették el1319-ben Beátrix királynét is, I Károly második feleségét, Mária királynét 1396-ban, akit férje Zsigmond király 1437-ban követett.