(HU) A Borosjenőtől 32 km-re keletre található Dézna (Dezna) község feletti várhegyen találjuk Dézna várának romjait. A vár középkori neve Desznye volt. Valószínűleg Igmánd nb. Pankotai Lőrinc fia Miklóstól került 1317-ben királyi kézre. Ekkortól királyi vár volt, és Pankotával együtt kormányozták. Zsigmond Pankotát és Déznát 1387-ben Losoncy Lászlónak és Istvánnak adta örökbe. László utódaié volt kihalásukig (1552). 1561-ben még Losonczy tulajdon, hiszen férje halálát követően Losonczy Istvánné birtokába került 51 környékbeli faluval együtt. A törökök 1574-ben elfoglalták és csaknem negyed évszázadon át ültek benne, míg 1596-ban kiűzték innen őket. Ekkor Báthory Zsigmond adományaként a Kornis családé lett, de 1612-ben Bethlen Gábor Keresztesy Pálnak ajándékozta. A valószínűleg négyszög alaprajzú, kaputornyán csapóráccsal is ellátott várat 1658-ban a csekély számú őrség feladta a falak alatt megjelenő törököknek, akiktől 1693-ban heves ostrommal vették vissza a császáriak, s alighanem ez alkalommal pusztították el annyira, hogy aztán újjáépítésével komolyan nem foglalkozott senki. Utolsó nevezetesebb tulajdonosa gr. Wenckheim volt.
A 20*10*5 cm-es méretű láda az ösvény mellett/felett egy sziklafülkében rejtőzik.
(EN) Dominating the region and the access road to the "heart" of the Codru-Moma mountains, the fortress erected in the center of a Romanian duchy dates from the thirteenth century.The fortress had the highest importance during the 16-17th centuries. Around 1552 it was a part of the defense system of western Transylvania, especially after Ineu fell into the hands of the Turks in 1566. Because of this, the fortress was reinforced and the bastion of the Northeast was added. That was the moment the fortress received a Renaissance architecture, having similar elements with the fortress in Șoimoș. Around that time, new parallel walls were added to the vulnerable sections. They were built from rock, then filled with river stones and brick with mortar, also limestone.
In 1574 the fortress was lost and then regained in 1596. Between 1599 and 1601 Dezna fortress belonged to Gaspar Kornis, an ally of Mihai Viteazul, who facilitated the ruler’s passage through this region on his way to Prague.
Between 1601 and 1658 the fortress had several rulers. In 1619 it was donated by prince Gabriel Bethlen to Marcu-Cercel Vodă. In 1658 it is conquered again by the Turks, along with Ineu. In the coming decades, Dezna disappears as a fortification.
According to legend, Peretseny Ladislau Nagy (1817) stated that the name of the fortress derives from the name of Dacian king Decebal.
Another legend tells us that the Turks had gathered inside the fortress a large number of girls for the harem of a military chief. Unable to escape, in order to avoid the terrible fate wiaiting for them, one of the girls managed to snuck inside the explosives chamber, lighting it on fire. In this regard, recent studies do not exclude some truth in this legend, as some signs are compatible with the destruction of the fortress by explosion.
So far three walls were preserved in the main bastion. Traces of other walls, the contour of the courtyard and fragments of the fortress trenches and still be seen.
(RO) Una dintre cetăţile judeţului Arad, care ar putea deveni un punct de atracţie pentru turişti, adăpostea pe vremuri haremul unui comandant de oşti, spune legenda. Este vorba despre Cetatea Dezna, iar primele documente scrise care atestă existenţa ei datează din anul 1318. Importanţa cea mai mare a înregistrat-o în secolele XVI-XVII, când făcea parte din sistemul de apărare a vestului Transilvaniei, mai ales după căderea, în 1566, a Ineului in mâna turcilor. Legenda spune că, în acea perioadă, pădurile din zonă erau împânzite de haiduci. Pierdută în 1574 şi recucerită de ardeleni în 1596, Cetatea Dezna s-a aflat între 1599 şi 1601 în proprietatea lui Gaspar Kornis. Ea a dispărut ca fortificaţie în deceniile imediat următoare anului 1658, când a fost recucerită de către turci. Cetatea Deznei este localizată pe dealul Ozoiu, înalt de aproximativ 400 de metri, iar accesul de face pe o serpentină. Aşezarea este una strategică, chiar în centrul unui fost cnezat românesc, dominând regiunea şi calea de acces spre inima Munţilor Codru-Moma. Structura cetăţii conţine câteva elemente arhitecturale specifice perioadei Renaşterii, similare cetăţii de la Şoimoş. Se presupune că, ulterior, au mai fost adăugate noi rânduri de ziduri pentru întărirea fortificaţiei în punctele vulnerabile. Acestea au fost ridicate din piatră de stâncă, apoi întărite cu piatră de râu şi cărămidă acoperită cu un mortar foarte rezistent, la care s-a folosit varul de Agriş. Dezna se află situată în Depresiunea Ineu-Gurahonţ, la poalele Munţilor Codru-Moma, la confluenţa râului Moneasa cu râul Sebiş, şi reprezintă, prin cetatea ce încă străjuieşte falnic, un punct de referinţă al judeţului Arad. Cetatea Deznei este o ruină la ora actuală, doar câteva ziduri mai arată locul în care a fost. Mai exact ultimele trei ziduri care au rămas în picioare secole la rând. O altă legendă spune că turcii ar fi adunat aici un harem pentru un şef militar. Neputănd scăpa, una din fetele aduse cu forţa a reuşit să se furişeze pănă la un depozit al cetăţii. Fata care era creştină şi care nu a vrut să facă parte din harem ar fi făcut să explodeze depozitul în care se afla praf de puşcă. Localnici, dar şi istoricii, spun că în urma cercetărilor recente povestea parea a fi adevărată, deoarece sunt semne că cetatea a fost distrusă prin explozie. Cetatea Dezna este situată la circa 8 kilometri sud de Moneasa, 12 kilometri est de Sebiş, 37 kilometri est de Ineu şi 88 kilometri nord-est de Arad.