Cetatea Trascăului numită și Cetatea Colțești, în maghiară Torockóvár) a fost construită în jurul anilor 1296 de vice-voievodul Thorotzkay din Trascău, ca cetate locuibilă și de refugiu.
A fost ridicată cu premeditare pe vârful abrupt al unei klippe calcaroase, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităților Trascău și Sângiorgiu. Pe turnul nordic, se păstrează o inscripție care menționează ca familia Thorotzkay a construit castelul în secolul al XIII-lea. Inscripția de pe placa veche de piatră (traducere din limba maghiară): Cetatea familiei Thorotzkay. Construită de Thorotzkay Illés, vice-voievodul Ardealului, la finele secolului al XIII-lea. Arsă de trupele generalului Tiege în 1703. Acest panou s-a executat în anul 1832.
În anul 1470 cetatea a fost confiscată de regele MatiaCorvin și dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thorotzkay), iar în 1514 a fost devastată de țăranii conduși de Gheorghe Doja.
Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) în cadrul revoltei Curuților, familia nobililor de Trascău (Thorotzkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1703 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonți).
Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei și cele două turnuri laterale.
La mai puțin de patru kilometri de castel, pe dealul Rîmeți, a fost construită încă o fortificație identică, din care acum mai există doar urme vagi, având același scop, de supraveghere și apărare a populației din zonă și a căii comerciale care traversează valea, de atacurile migratorilor.
Cetatea este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.