[RO]
Capitală a Principatului Transilvaniei pentru un secol şi jumătate, oraşul Alba Iulia a devenit unul dintre centrele monetare ale Europei Centrale. După cucerirea habsburgică monetăria de aici primește statutul de monetărie de primă mână a monarhiei austriece. Alegerea oraşului a fost înlesnită şi de prezenţa minelor din Zlatna şi a celor din Apuseni, unde se extrăgeau metalele folosite la baterea monedelor. La Alba Iulia au funcţionat de-a lungul timpului două monetării: cea „veche” şi cea „nouă”, prima activând cu mai multe întreruperi. Monetăria veche a activat în locuri diferite celui unde se află încă ruinele ultimului ansamblu, după redeschiderea acesteia, în jurul anului 1700, monetăria se pare că a ocupat spaţiile dezafectate ale unei foste mănăstiri de călugăriţe. Construcţia clădirilor acesteia a fost realizată între anii 1714-1717, luând aspectul unui pătrat, cu etaj, înconjurat de ateliere şi locuinţe, ce beneficiau şi de două fântâni interioare. Spre drum se deschideau două porţi mari. Corpul principal era masiv, sprijinit parţial de contraforturi. Aici se afla şi una dintre cele două porţi de acces, prevăzută cu un fronton simplu. De monetărie ţineau şi grajdurile pentru cai, o remiză pentru căruţe, pivniţe şi parcele de grădini. Din păcate, din vechile clădiri ale monetăriei moderne azi mai sunt vizibile doar ruinele zidurilor exterioare, cu golurile de ferestre renascentiste şi ale celor două porţi mari de pe latura nordică, ansamblul fiind demolat în mare parte în 1903.
[EN]
Alba Iulia was for one and a half centuries not only the capital of the principality of Transylvania but also one of the centers for minting coins in Central Europe. After the Habsburg conquest, the mint succeeded to acquire the status of a first class mint of the Austrian monarchy. The proximity of the mines of Zlatna and Apuseni mountains, where the metals used in minting were extracted and processed, facilitated the selection of this place. In Alba Iulia, there operated an “old” and a “new” mint, the first functioning with several interruptions. In 1714-17, a new complex of buildings was constructed. The complex had the shape of a square, with one story, surrounded by houses and workshops, and had access to two fountains. Two large gates opened towards the road. The main body was massive and buttresses supported its walls partially. In this place was one of the two gates, which had a simple pediment. The mint administered also stables for horses, a deposit of carriages, cellars and plots of gardens. Unfortunately, only the outer walls of the modern mint are visible, with their hollow Renaissance windows and the two gates on the northern side, as almost the entire ensemble was demolished in 1903.