Istoricul Bisericii Vestea Bună începe undeva în cartierul Pantelimon, în anul 1945, unde un grup de credincioși, condus de fratele Alexie Vamvu (pastor în perioada 1945-1951), care a cunoscut din Scripturi ce a făcut Dumnezeu pentru om și cum El dorește ca omul să răspundă chemării Sale, a îmbrățișat modul de închinare și de slujire pentru Dumnezeu, asemănător Bisericii Primare.
Biserica ”Vestea Bună” de astăzi își are rădăcinile în butucul viței de vie plantat în bisericuța din strada Mărcuța, nr. 58, existență care nu poate fi despărțită de începuturile credinței penticostale în România. În ziua de 30 septembrie 1951 a avut loc prima adunare a bisericii în locașul din strada Popa Nan, nr. 106, marcând o perioadă binecuvântată de Dumnezeu pentru răspândirea cuvântului Său în București.
Activitatea bisericii, chiar dacă a urmat sub semnul unei libertăți religioase condiționate și controlată de o putere ateist-comunistă care avea ca scop final eliminarea credinței în Dumnezeu, a continuat având în fruntea ei frați precum Oprea Ioan (pastor în perioada 1956-1962) și Dumitru Matache (pastor în perioada 1962-1992).