Peştera Bolii / Bolii Cave EarthCache

[ROMANIAN]

Pentru a loga acest Earthcache vă rog să îmi răspundeţi (pe mail-ul de la profilul meu) la următoarele cerinţe:
1. Aproximaţi înălţimea şi lăţimea deschiderii peşterii la intrare!
2. Cum explicaţi faptul că un pârâu atât de mic a reuşit să „sape” o peşteră atât de mare?
3. Intraţi în peşteră! Descrieţi pe scurt, cu cuvintele voastre, ce observaţi înăuntrul ei.
4. OPŢIONAL! Postaţi o poză cu GPS-ul sau cu voi la intrarea în peşteră sau în peşteră.

[ENGLISH]

To log this Earthcache please answer me (via email from my profile) to the following requirements:
1. Approximate the height and the width of the cave’s entrance!
2. Try to explain how it was possible for such a small river to dig in such a large cave into the hill.
3. Enter the cave! Describe briefly, with your own words, what do you see inside the cave.
4. OPTIONAL! Post a picture with you or your GPS near the cave entrance or inside the cave.


[ROMANIAN]

Peştera Bolii se află în partea de nord a Municipiului Petroşani, la 6 km de acesta pe DN 66, drum ce leagă Valea Jiului de Ţara Haţegului. Peştera poate fi încadrată, datorită unor trăsături distincte, în tipul de peşteră numit şi carstul barelor calcaroase, caracterizat prin străpungerea unor bariere de calcar de către pâraie venite din munţi. Este una din puţinele peşteri din ţară unde se poate observa străpungerea obstacolului calcaros de către o apă curgătoare, putând fi parcursă fără dificultate de orice turist de la intrare (insurgenţă) şi până la ieşire (resurgenţă). Varietatea formelor şi broderiilor sculptate pe pereţii din calcar, născută parcă din talentul unui mare meşter pietrar, dau un farmec deosebit plimbării subterane.

Numele peşterii provine cel mai probabil de la familia Bolia care a avut proprietăţi de pământ şi păduri în zonă. Acest nume apare prima dată în secolul al XV-lea (1404), într-un act de donaţie al lui Sigismund, în care - printre alţii - primea proprietăţi şi voievodul Bolia, din Zarand.

Săpate în calcarele jurasice ale dealului Bolii de către pârâul Jupâneasa, peştera, sub forma unui tunel, se află la o altitudine de 720 metri. Dezvoltarea actuală (lungimea tuturor galeriilor) este de peste 1400 metri, existând un potenţial de dezvoltare, de peste 2000 metri. Lărgimea maximă de 45 metri a terasei superioare, se găseşte la o distanţă de 75 metri de intrare, având o înălţime de 2-3 metri deasupra nivelului apei. Terasa este acoperită cu argilă fină, amestecată cu guano. Fauna actuală este reprezentată de câteva nevertebrate, puţin interesante. Existenţa guanoului pe platformele din adâncul peşterii confirmă adăpostirea temporară a unor colonii de lilieci (Myotis Myotis).

Există numeroase mărturii asupra vieţii omeneşti din aceste locuri, în epoca preistorică, geto-dacică, romană, slavo-romană. Cele dintâi descoperiri arheologice în Valea Jiului se datorează inginerului I. Bordan, odată cu începerea lucrărilor la trasarea drumului de fier de la Pui la Petroşani. Obiectele găsite în perioada 1868-1888 au fost clasate dupa epocile cărora le aparţin. Din paleolitic la peşteră au fost găsite mărgele de lut colorate, obiecte de os, coarne de cerb, vase de lut. Din neolitic, în spaţiul de la peşteră până la hotarul cu Petroşani, s-au descoperit mai multe securi de piatră, unelte de piatră, dinţi de urs găuriti, cât şi numeroase materiale ceramice: căni, străchini, castroane, vase de uz comun, realizate din lut fin de Baru Mare), la care se adaugă ulterior în toată dezvoltarea istorică a localităţii numeroase piese de podoabă din argint, bronz, unelte şi arme din fier şi bronz, obiecte de uz gospodăresc folosite la spălatul aurului, măcinatul cerealelor etc.

Premergătoare exploatării cărbunelui, extracţia aurului din nisipurile aluvionare s-a practicat în spaţiul dintre cele două Jiuri pe o lungă perioadă de timp înainte de cucerirea Daciei de către armatele împăratului Traian. După ocuparea Daciei, romanii au stimulat pe lângă exploatarea subterană şi extracţia aurului din nisipul aurifer, pentru că se obţinea mai uşor, mai ieftin şi având 23-23,5 karate faţă de cel extras din mină ce avea 14-22 karate. Stau mărturie urmele străvechi ale exploatării aurului în acest teritoriu: gropi circulare din care se extrăgea roca auriferă, bazine de colectare a apei necesare spălării aurului, ciocane, picoane, strecurători etc. Unul din afluenţii pârâului Jupâneasa este numit de localnici Gălbina, datorită nisipului aurifer de culoare galben auriu din albia pârâului. Exploatarea a continuat secole de-a rândul, ultimul document cunoscut care atestă o asemenea activitate este datat din 1934!

Cercetările arheologice au descoperit şi alte materiale arheologice de mare valoare (locuinţe bordeie, vetre de lut, vase de ceramică, unelte, obiecte de podoabă etc.) aparţinând unor comunităţi sedentare cu o vechime de circa 4000 de ani.

Beneficiind de interiorul spaţios, asociat orizontalităţii şi slabei ramificaţii a peşterii şi accesibilităţii deosebite, în vecinătatea ei sau în interior, pe cea mai mare terasă supranumită la începuturi ,,sala de concert şi dans”, în perioada interbelică, incepând cu 1920 au fost organizate manifestări culturale printre care: concerte ale formaţiilor corale şi fanfare din Valea Jiului, prilejuite de sărbători religioase sau evenimente ale asociaţilor profesionale, în special ale minerilor.

[ENGLISH]

Bolii Cave lies in the north of Petrosani city, 6 km from it on DN 66 (National Road 66), a road between Hateg and Jiu Valley. Cave can be included, due to distinct features in the type of cave and karst of limestone bars, characterized by piercing the limestone barrier of rivers coming from mountains. It is one of the the few caves in the country where it can be seen piercing the limestone barrier of a stream and can be crossed without difficulty by any tourist from entrance (insurgency) to the exit (resurgence). The variety of embroidery and carved on the walls of limestone, born like the talent of a great master mason, gives a special charm of the walk into the underground.

Cave’s name probably comes from the family Bolia (Bolii literally means Bolia’s). This family owned forests and land properties in the area. This name appears first in the fifteenth century (1404), into an act of donation signed by Sigismund, in which - among others - the prince Bolia, from Zarand, was receiving some properties in this region .

The cave, shaped as a tunnel, is at an altitude of 720m. It is carved by the small river called Jupâneasa into the Jurassic limestone of the Bolii Hill. The current development (the length of all galleries) is over 1400 meters, but there is a potential of development of over 2000 meters. Maximum width of the upper terrace (45 meters), is located at a distance of 75 meters from the main entrance, with a height of 2-3 meters above the water level. The terrace is covered with fine clay, mixed with guano. The current fauna is represented by some invertebrates. The presence of guano onto the the deeper platforms confirms the temporary housing of bats (Myotis myotis).

There are many reports on human life in these places in the prehistoric era.. The first archaeological discoveries in the Jiu Valley are made of I. Bordan engineer, from the period of commencement of works to build the „iron road” from Pui to Petroşani. The objects found during 1868-1888 were classified after periods to which they belong. From Paleolithic they found beads of colored clay, bone, antlers, pottery. From Neolithic, in the area between the cave and Petroşani they discovered several stone axes, stone tools, drill bear teeth, and many ceramics: jugs, bowls, bowls, vessels of domestic use, made of fine clay from Baru Mare). More than those one, they found other objects like numerous ornaments of silver, bronze and iron tools and bronze weapons, household objects used to wash gold, grinding grain, etc..

The extraction of gold from alluvial sands was performed in this area a long time before the conquest of Dacia by the armies of the Roman Emperor Traian. After the occupation of Dacia, the Romans were stimulating the extraction of gold from the cave’s sand. In this way they obtained gold easier and cheaper than underground mining. More than that, the gold obtained from sand was 23 to 23.5 carats, much better than the gold obtained from mining - 14 to 22 carats. There are several proofs of ancient gold exploitation in this area: circular pits from which gold pebbles were extracted, water tanks needed for washing gold, hammers, strainers, etc.. One of the tributary rivers is called by the locals Gălbina (Goldy one), because of the yellow-golden sand from river bed. The gold extraction continued for centuries, the last known document that certifies such works being from 1934!

Archaeological researches revealed several other valuable archaeological materials, such as residential huts, dwelling of clay, ceramic, tools and ornaments, belonging to some sedentary communities who lived there about 4,000 years ago.

Because it has a spacious interior and it is very easy to reach its entrance and also to walk through it, the cave’s biggest terrace was named ”Dance and Concert Hall”. After 1920, in this place were organised several cultural events such as choral music concerts, brass bands concerts, religious holidays celebrations and professional associations events.