ATELIERUL CENTRAL

Inceputurile transportului public in Bucuresti dateaza din 1871, cand este infiintata „Societatea Romana de Tramvaiuri”, care exploata tramvaie trase de cai.

Pe 9 decembrie 1894 apar si primele tramvaie electrice, intre Obor si Cotroceni, pe o lungime de 6,5 km.

Uzina de Reparatii „Atelierele Centrale” a fost infiintata in 1909, la putin timp dupa infiintarea Societatii Comunale a Tramvaielor Bucuresti (S.T.B). A purtat la inceput denumirea de Atelierele S.T.B, apoi I.T.B, ca in anul 1973 sa se reorganizeze sub numele de URAC.

In 1912 au fost date in folosinta primele doua hale de adapostire si intretinere a vagoanelor de tramvai, iar in anul 1930 a fost construita o hala noua de reparatii a tramvaielor, care la vremea respectiva era considerata una dintre cele mai mari si mai moderne din Europa.

Sfarsitul anilor ’20-30 ai secolului trecut debuteaza cu transformarea vechilor vagoane ale tramvaiului cu cai in remorci pentru tramvaiele electrice. Cinci ani mai tarziu, era randul remorcilor de tramvai Thompson sa fie transformate in vagoane motor.

Aspectul cladirilor din incinta uzinei te poarta cu mult in trecut, aici fiind singurul loc din tara in care s-au produs tramvaie de la zero.

Incepand cu anii ’70, aici se vor construi cca. 600 de vagoane de tramvai de mare capacitate destinate Bucurestiului si altor orase din Romania, precum: Brasov, Braila, Botosani, Cluj-Napoca, Constanţa, Iasi, Oradea si Ploiesti.