[RO] Rezervația naturală declarată arie protejată prin Hotărâre de Guvern, se află la extremitatea sudică a piemontului ce coboară din Munții Iezer-Păpușa, în partea vestică a satului Conțești și se întinde pe o suprafață de 20,40 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (ochiuri de apă, teren mlaștinos, bălți) cu elemente higrofile, printre care sunt întâlnite specii floristice de stuf (Phragmites australis), papură (Typha), spetează (Juncus effusus), rogoz din speciile Carex riparia și Carex vulpina, limbariță (Alisma plantago-aquatica), lintiță (din speciile Lemna triscula și Lemna minor), buzdugan-de-apă (Sparganium erectum), rourică (Glyceria maxima), cosor (Ceratophyllum demersum), stânjenel de baltă (Iris pseudacorus), veninariță (Gratiola officinalis), broscariță (Potamogeton natans) sau bobornic (Veronica beccabunga).
LEGENDA LACULUI Se spune că, înainte, lacul era mult mai mare decât apare acum şi că apele lui erau ascunse printre pâlcurile de stuf şi printre tulpinile groase ale stejarilor. Drumul din apropierea lacului era adesea străbătut de călători singuratici, care, aventurându-se printre dealuri şi printre desişurile pădurii, ajungeau, pe scurtătură, în vechile sate ale Argeşului. Într-una din lunile calde de vară, un trecător dintr-unul din satele din apropiere a intrat în apele lacului ascunse la umbra stejarilor bătrâni şi, prins fiind de rădăcinile acestora, a fost smuls în adâncuri. Mult timp, locuitorii acelor locuri nu au mai amintit şi nici nu s-au mai apropiat de lacul blestemat. Peste câţiva ani, uitând de nenorocirea ce se întâmplase acolo, toţi mesenii nunţii fiicei unui boier, după ce au petrecut zile în şir, au plecat spre pădure pentru a trece dealurile de lângă lac, să petreacă în continuare la rudele boierului din satul vecin. În cale, însă, le-a apărut apa neagră-verzuie a lacului, de nevăzut în unele locuri unde ierburile pluteau precum nişte capcane ale morţii. Rând pe rând, oamenii au intrat în apă, încercând să se salveze unii pe alţii, însă s-au împotmolit în nisipurile umede, printre ierburile încurcate sub luciul apei. Întreaga nuntă, cu tot alaiul, a fost înghiţită fără urmă de apele lacului. Frica şi durerea trăite de acei oameni au adus spaima în satele apropiate şi fac ca şi acum, după sute de ani, în apropierea serii, locul să fie răscolit de o ceaţă misterioasă care aduce în mintea călătorilor imaginile acelei nenorociri. Aici puteți vizita pagina oficială a rezervației https://laculbarca.wordpress.com/
[EN] The natural reserve declared as protected by the Government Decision is located at the southern end of the piedmont that descends from the Iezer-Păpuşa Mountains in the western part of the Contesti village and covers an area of 20.40 hectares. The natural area is a wetland (water, marshland, ponds) with hygrophilic elements, including floral species of reed (Phragmites australis), rush (Typha), spruce (Juncus effusus), roughy from Carex riparia Carex vulpina, Alsma plantago-aquatica, Linna triscula and Lemna minor, Sparganium erectum, Girceria maxima, Ceratophyllum demersum, Iris pseudacorus ), venison (Gratiola officinalis), broom (Potamogeton natans) or bobornic (Veronica beccabunga).
THE LEGEND OF THE LAKE It is said that before, the lake was much larger than it now appears and that its waters were hidden among the reeds and among the thick oaks. The road near the lake was often crossed by lonely travelers, who, adventuring among the hills and among the woods, arrived, shortly, in the old villages of Argeş. In one of the hot summer months, a passerby from one of the nearby villages entered the waters of the lake hidden in the shadow of the old oaks and, being caught by their roots, was snatched into the deep. For a long time, the inhabitants of those places have not recalled or even approached the cursed lake. Within a few years, forgetting the misfortune that had happened there, all the wedding ceremonies of a boyar's daughter, after spending hours in a row, went to the woods to cross the hills by the lake, to spend the next-day kinship of the boyar in the neighboring village. In their path, however, the black-green water of the lake appeared, unobserved in some places where the herbs floated like traps of death. One by one, people entered the water, trying to save each other, but they got stuck in the wet sands, among the grasses tangled under the water. The whole wedding, with all the rhythm, was swallowed without any trace of the lake's waters. The fear and the pain experienced by those people have frightened the nearby villages, and now, hundreds of years, near the evening, the place is shaken by a mysterious fog that brings the images of that misfortune to the minds of the travelers. Here you can visit the official page https://laculbarca.wordpress.com