RO.
Ştiinţa
Stânca Piatra Teiului este un caz rar de recif scos la lumină din adâncurile pământului, având în compoziţie o bogată faună fosilă. Are înălţimea de 23 de metri şi este situată în apropierea albiei Bistriţei, în zona viaductului de la Poiana Largului, acolo unde începe Lacul de acumulare Izvorul Muntelui, pe o terasă mai înaltă cu 5-7 metri față de nivelul Bistriţei.
Viaductul este un important nod de drumuri, înconjurat de peisaje foarte frumoase. Drumul care duce spre sud-est merge pe malul stâng al lacului către Bicaz (44 km), iar drumul care duce spre nord-est ajunge la Târgu Neamț (46 km). Spre nord-vest șoseaua merge spre Vatra Dornei (85 km), iar către sud-vest spre Toplița (69 km).
Stânca este perfect vizibilă de pe viaductul ce traversează lacul, e foarte aproape de acesta, în amonte, pe partea dreaptă a văii, fiind înconjurată de pământ sau având piciorul cuprins de ape (în cea mai mare parte a anului, circa 6-8 luni), după cum lacul are nivelul apelor mai scăzut sau mai ridicat.
În apropiere se află Staţiunea Durău şi unul dintre cele mai importante puncte de acces pe traseele de pe Masivul Ceahlău. De asemenea, de la viaduct se poate merge spre pasul Petru Vodă la mănăstirea cu acelaşi nume, unde a trăit cunoscutul duhovnic Iustin Pârvu.
Protejate de versanţi înalţi, drumurile nu sunt înfundate de troiene iarna, pentru că viscolul nu are putere. Există însă pericolul de a fi acoperite cu polei.
Stânca este ceea ce se numeşte o klippa (klippa este un bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat) are o vechime de o sută de milioane de ani, fiind formată în Cretacic, când în zonă se afla Marea Sarmatică. În zonele mai liniştite care existau în această mare s-a instalat o viaţă luxuriantă cu corali, moluşte, alge marine şi altele. În timp, marea a dispărut, rămânând blocuri de calcar care au fost erodate sub acţiunea factorilor de mediu. Însă această stâncă a rămas, a supravieţuit factorilor de mediu.
Piatra Teiului a fost declarată monument geologic al naturii în 1951, având în prezent statut de rezervație geologică. Aria protejată are o suprafață de 0,2 hectare și se găsește la altitudinea de 508 metri.
Legende. Piatra Teiului în literatură
Inițial denumită Piatra Dracului datorită singularității ei, lucru ce nu putea fi explicat decât prin legende, ulterior a căpătat denumirea actuală după ce spre vârful ei a crescut un tei.
Una dintre legendele din zonă spune că bucata de piatră a apărut în urma unui pariu dintre diavol şi Dumnezeu. Se pare că Dumnezeu se plânsese diavolului de minciuna şi lucrurile rele ale oamenilor, iar diavolul s-a gândit să aducă potopul asupra oamenilor. Diavolul s-a lăudat că va fura o bucată de stâncă de pe vârful Muntelui Ceahlău, într-o noapte, şi până dimineaţa el va deveni stăpân peste omenire. Astfel a desprins bucata de stâncă din Ceahlău şi s-a îndreptat spre valea Bistriţei, când un zgomot ascuţit se auzi din văi - era cântatul cocoşului. Temându-se de lumina soarelui, Diavolul şi-a descleştat ghearele şi bucata de piatră a căzut în mijlocul apei, el fugind ca să se adăpostească în întuneric. Localnicii spun că de atunci, noapte de noapte, stânca se mută, fie pe stânga, fie pe dreapta, căci se pare, diavolul nu a încetat să încerce să ia stânca de acolo şi să o ascundă în adâncurile apelor pentru a putea stăpâni lumea, şi nu reuşeşte decât să o urnească doar câţiva centimetri. Aşadar, aveţi grijă, coordonatele s-ar putea să nu fie precise. 
O variantă a legendei de mai sus este menționată de Mihail Sadoveanu în romanul Baltagul (1930) într-o discuție între Vitoria Lipan și negustorul evreu David, acesta din urmă exprimându-și neîncrederea în veridicitatea ei, deoarece credea că diavolul ar fi putut să se întoarcă în altă noapte pentru a împinge stânca în Bistrița. El consideră, prin urmare, că „piatra stă aici de pe când nu erau oameni, nici diavoli”. Cazată la hanul lui David din Călugăreni, Vitoria observă de la fereastră Piatra Teiului, „singuratică, cu glugă de omăt în creștet”, iar negustorul evreu își amintește că lui Nechifor Lipan, ori de câte ori poposea la han și consuma mai mult vin în compania lăutarilor, îi venea cheful să se urce pe stâncă și să scrijelească cu securea o cruce care să alunge Diavolul, fiind oprit cu greutate de hangiu. Veţi observa că între timp cineva chiar a urcat acolo şi a pus o cruce în vârf.
Alecu Russo a scris despre ea: Înaltă de patruzeci de picioare, aşezată pe o temelie rotundă, potrivit tăiată, mulţi călători, ca şi mine, la întâia ocolire o vor lua de departe drept o clădire îndrăzneaţă, rămasă din străvechi vremuri, dar când te uiţi la aşezarea ei în şes, departe de mai mult de 500 de paşi de orice înălţime, când i-ai pipăit cu mâna cremenea dintr-o bucată, în crăpăturile căreia vremea a aruncat un fel de muşchi gălbui, rămâi tăcut şi mic în faţa măreţului uriaş; ai de-a face parcă cu una din stâncile scăpate din mâinile titanilor trăsniţi. La treizeci de picioare de la pământ, o muchie mai ieşită a stâncii alcătuieşte, ca un fel de cerdac deasupra căruia se înalţă creasta, puţintel încovoiată şi încununată de o mladă plecată de tei, care a dat pietrei numele lui, mai mult spre a o face să uite alt nume grozav, pe care ciobanii nu-l rostesc decât în şoaptă şi făcându-şi cruce ca buni creştini.
O altă legendă vehiculată printre localnici povesteşte că în vremuri străvechi, într-o văgăună ascunsă a Ceahlăului trăia un căpcăun care fura fetele din sat şi le ducea pe platoul muntelui, unde le transforma în stane de piatră cu înfăţişări ciudate. Mâniat peste măsură, tatăl uneia dintre fetele răpite şi-a convins sătenii să meargă să-l doboare pe căpcăun. Monstrul din vârful muntelui a privit atunci furios şi a luat într-o noapte o bucată de piatră pentru a distruge satul fetei. Atunci, duhul cel bun al Ceahlăului, pe care oamenii şi-l închipuie ca fiind un bătrân cu părul alb, s-a prefăcut într-un tânăr voinic, care l-a înfruntat pe căpcăun. Voinicul a tăiat ghearele monstrului şi bucata de stâncă a căzut în locul în care o vedem şi astăzi.
Atenţie! Cum spuneam şi mai sus, în mare parte a anului stânca este înconjurată de apele lacului de acumulare !
EN.
The science
Piatra Teiului Rock is a rare case of reefed brought to light from the depths of the earth, having a rich fossil fauna. It is 23 meters high and is situated near the Bistrita riverbed, in the area of Poiana Largului viaduct, where the Izvorul Muntelui Accumulation Lake starts, on a higher terrace, 5-7 meters above the Bistrita level.
The viaduct is an important road junction, surrounded by beautiful landscapes. The road leading to southeast follows the left bank of the lake to Bicaz (44 km), and the road leading to northeast reaches Târgu Neamţ (46 km). To the north-west the road goes to Vatra Dornei (85 km), and to the south-west towards Toplita (69 km).
The rock is perfectly visible from the viaduct that crosses the lake, it is very close to it, upstream, on the right side of the valley, being surrounded by the ground or having its foot in water (for most of the year, about 6-8 months), as the lake has the lower or higher water level.
Nearby is the Durău Resort and one of the most important access points on the routes on Ceahlău Massif. Also from the Viaduct you can go to the Petru Voda Pass, at the monastery with the same name, where a famous confessor, Iustin Pârvu, lived.
Protected by high slopes, the roads are not clogged by snow in the winter, because the blizzard has no power. There is, however, the danger of the road being covered with glazed frost.
The rock is what is called a klippa (the klippa is a large, isolated rock block) and is a hundred million of years old, being formed in Cretacic, when the Sarmatian Sea was in the area. In the calmer areas that existed in this sea a lush life with corals, mollusks, seaweed and others was flourishing. Over time, the sea disappeared, leaving limestone blocks that have been eroded under the influence of environmental factors. But this rock survived the environmental factors.
Piatra Teiului was declared a geological monument of nature in 1951, with a status of geological reservation. The protected place has an area of 0.2 hectare and is located at an altitude of 508 meters.
The Legends. Piatra Teiului in literature.
Originally called the Devils Stone because of its singularity, which could only be explained by legends, it later took the current name after a linden tree grew close to the top ("Piatra" means "stone, rock" and "Teiului" means "of the linden tree").
One of the legends from the area says that the piece of stone appeared after a bet between the Devil and God. It seems that God had complained to the Devil about the lies and the evil things of the people, and the devil thought to bring flood to them. The Devil praised that he would steal a piece of rock from the top of Ceahlau Mountain one night, and by the morning he would become master over mankind. So he cut off the piece of rock from Ceahlau and headed for the Bistrita valley, when a sharp noise came from the valleys - it was a rooster singing. Fearing the light of the sun, the Devil opened his claws, running away to take shelter in the dark, and the piece of stone fell into the middle of the water. The locals say that since then, every night the rock moves either left or right, for it seems that the devil has not stopped trying to take the rock from there and hide it in the depths of the waters in order to be able to rule the world, bud only succeeds to move it just a few inches. So be careful, the coordinates may not be accurate.
A version of the above legend is mentioned by Mihail Sadoveanu in the Baltagul novel (1930) in a conversation between Vitoria Lipan and the jew merchant David, the latter expressing his distrust of the storys credibleness because he believed that the devil could have return on other night to push the rock into Bistrita. He therefore considers that "the stone is here since there were neither humans nor devils." Hostet at David's Inn in Călugăreni, Vitoria can see Piatra Teiului from the window, "lonely, with a hood of snow on its head," and the Jewish merchant remembers that Nechifor Lipan, whenever he drank at the inn and consumed more wine in the company of waiters, was in the mood of climbing the rock to draw a cross that would chase away the devil, being stopped with dificulty by the innkeeper. You will notice that in the meantime somebody managed to climb there and place a cross on the top.
Alecu Russo wrote about it (sorry for the bad translation): Forty feet high, placed on a round foundation, nicely cut, many travelers, like myself, on their first passing will take it from the distance as a bold building left over from ancient times, but when you look at its settlement in the lowland, more than 500 feet away from any height, when you touched with your hand the one piece-silex, in the cracks of which the weather threw a kind of yellowish moss, you remain silent and small in front of the great giant; it's like your dealing with one of the rocks dropped from the hands of shattered titans. At thirty feet from the ground, a protruding edge of the rock forms something like a veranda above which the ridge rises, a little bent and crowned by a young inclined linden tree branch, who gave the stone its name, more to forget another great name, which the shepherds only pronounce in whispers, making the sign of the cross as good Christians.
Another legend circulates among the locals, telling that in ancient times, in a hidden nook of Ceahlau there was an ogre who stole the girls from the village and took them to the mountain plateau, where they were transformed into strange looking stones. Overwhelmed with anger, the father of one kidnapped girl persuaded the villagers to take down the ogre. The monster at the top of the mountain god angry and in one night took a piece of stone to destroy the village. But the good Spirit of Ceahlau, which the people imagine as an old man with white hair, turned into a strong young man and confronted the ogre. The Spirit cut the monster's claws and the rock fell in the place we can see today.
Warning! As I said above, for most of the year the rock is surrounded by water!