EN
Ienăchiță Văcărescu (1740 – July 11, 1797) was a Wallachian Romanian poet, historian, philologist, and boyar belonging to the Văcărescu family. A polyglot, he was able to speak Ancient and Modern Greek, Old Church Slavonic, Arabic, Persian, French, German, Italian, and Ottoman Turkish.
Văcărescu wrote one of the first printed books on Romanian grammar in 1787, an edition which also included a section dedicated to the study of prosody; it was titled Observaţii sau băgări de seamă asupra regulilor şi orânduielilor gramaticii româneşti ("Observations or Reckonings on the Rules and Dispositions of Romanian Grammar"). He also completed a work on Greek grammar (Gramatica greacă completă).
Văcărescu's lyrical works take inspiration from both Anacreon and folklore, and center on romantic love. The best-known poems he left behind are Amărâta turturea ("Embittered Turtle Dove") and the minuscule Într-o grădină ("In a Garden"). Aside from these, he was also the author of a Istorie a Preaputernicilor Împăraţi Otomani ("History of the All Mighty Ottoman Emperors").
On several occasions, Ienăchiţă Văcărescu served Wallachia as a diplomat in missions abroad, including negotiations carried out in the Habsburg realms for the sons of Prince Alexander Ypsilantis to return after their 1782 flight to Vienna; he met and conversed with Emperor Joseph II, and also befriended the French ambassador, Baron de Breteuil. His impressive knowledge of Italian was the subject of a 1929 study by historian Nicolae Iorga, De unde a învăţat italieneşte Ienăchiţă Văcărescu ("Where Has Ienăchiţă Văcărescu Learned His Italian From?").
RO
Ienăchiţă Văcărescu (n. 1740 - d. 12 iulie 1797) a fost un poet, filolog şi istoric român din Ţara Românească, aparţinător al unei vechi familii boiereşti, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice şi istorice, cât şi în poeziile pe care le-a scris.
A fost erudit şi poliglot, ştia: slava veche, greaca veche şi modernă, turca, araba, persana, franceza, germana şi italiana.
A fost mare dregător domnesc şi a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic şi istoric a manifestat tendinţe filoturce. Lucrarea sa, Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani, este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman.
Este autorul celei dintâi gramatici româneşti tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde şi un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni şi predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar foloseşte şi evidente sugestii folclorice.
Ienăchiţă Văcărescu a construit un conac la Băneasa, din care se mai păstrează azi doar Biserica „Sf. Nicolae”.