Masacrul de la Treznea - Mormântul martirilor
Aici au fost îngropaţi la comun localnicii din Treznea masacraţi la Treznea de trupele hortthyste în septembrie 1940. Poarta de acces la monumentul din interior era încuiată cu lacăt când l-am vizitat.
Introducere
În toamna anului 1940, imediat după intrarea în vigoare a Dictatului de la Viena care prevedea cedarea Ardealului de Nord către Ungaria horthystă, în mai multe localităţi din această parte a României trupele maghiare au ucis sute de români, printre cele mai cunoscute fiind masacrele de la Treznea, unde au fost ucise 86 de persoane, şi Ip, cu 157 de morţi.
Pretextul
Pretextul masacrului, care a început la Ip, l-a constituit incidentul din ziua de 7 septembrie 1940, când, la trecerea trupelor maghiare prin Ip, la capătul comunei, a avut loc o explozie în urma căreia doi soldaţi maghiari au fost ucişi. Incidentul s-a lăsat cu arestarea a patru persoane, care au fost duse şi cercetate de către comandamentul militar din Şimleu Silvaniei. Patru săptămâni mai târziu, cercetările au stabilit că explozia s-a produs din cauza unui defect de ambalaj al muniţiei, cele patru persoane arestate fiind eliberate.
Motivaţia
În data de 9 septembrie 1940, după ce cu o zi înainte trupele armatei ungare au ucis 11 persoane în comuna Ciumărna, soldaţii aparținând Batalionul 22 frontieră Debreţin aflat sub comanda locotenentului Akosi au intrat în Treznea.
Acest sat nu era pe traseul trupelor maghiare care ocupau partea cedată a Ardealului de Nord, însă comandantul Akosi a decis să se abată cu 4 kilometri de la drum. Motivul pentru care au făcut acest ocol nu este foarte clar, sursele indicând că Akosi ar fi fost instigat de fostul moşier Ferenc Bay, care a pierdut o mare parte din pământurile din zonă în urma reformei agrare din 1921, afirmaţie susţinută de faptul că violenţele au fost îndreptate în special către ţăranii din zona "Măgura" care a fost proprietatea lui Ferenc Bay.
Potrivit unor surse, nu toţi soldaţii purtau uniformă, unii dintre ei erau beţi, iar unii localnici pretind că i-ar fi recunoscut printre soldaţi pe locuitori din Zalău (Zilah), lucruri care ar sugera că nu toţi soldaţii operau sub jurisdicţia armatei maghiare.
Unii istorici maghiari pretind că omorârea localnicilor a venit ca răzbunare după ce localnicii au deschis focul asupra trupelor maghiare la îndemnului preotului ortodox, însă aceste afirmaţii nu sunt susţinute de mărturiile oamenilor.
Masacrul
Soldaţii au ajuns în sat în jurul amiezii, unde au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de "Masacrul de la Trăznea".
Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. După aceasta, localnicii, români și evrei, au fost masacrați cu focuri de mitraliere, străpunși cu săbiile și baionetele, casele atacate cu grenade și incendiate. În jur de 200 de localnici au fost îndreptaţi spre un deal, unde s-a tras asupra lor cu focuri de mitralieră.
Din mărturii relatăm cazul lui Nicolae Brumar, român ridicat din propria sa casă de trupele ungare și împușcat lângă o capită de fân, împreună cu soția și cele două fiice ale sale. Cadavrele au fost descoperite ciopărțite cu baioneta. Un alt caz foarte cunoscut a fost cel al lui Vasile Mărgăruș. Acesta a fost străpuns cu baioneta în mai multe părți ale corpului și apoi împușcat în cap. Preotul ortodox a fost ars in casa parohială, care a fost incendiată. În Treznea se aflau și 9 soldați români reîntorși acasă și demobilizați. Aceștia au fost împușcați. Învățătorul și soția au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinși și aduși la sediul jandarmilor maghiari de la Agrij, de unde au fost duși pe un câmp și împușcati. Fierarul Ioan Bârjac, invalidul de război Ladrieş Teodor şi văduva de război Dârjan Ana, au fost arestaţi şi ei în dupa-amiaza acelei zile fatidice şi împuşcaţi.
Încetarea măcelului
Masacrul a încetat după ce armata română aflată în retragere, care era staţionată în apropiere, la Poarta Sălajului a ameninţat că va interveni.
În timp ce trupele lui Akosi părăseau localitatea, alţi trei ţărani au fost arestaţi, legaţi cu funia de tun şi duşi până la Hida. Aici, doi dintre ei au fost împuşcaţi, iar un altul bătut crunt şi eliberat.
În sat locuiau şi 10-15 familii de maghiari. Potrivit unor istorici, unii dintre aceşti localnici maghiari au încercat să oprească masacrul, dar au fost la rândul lor urmăriţi şi bătuţi. Doctorul Ioan Puşcacş îşi aminteşte că faptul de a cunoaşte limba maghiară şi pe două femei maghiare din sat l-a salvat de la o moarte sigură
Masacrul de la Ip
Un masacru similar a avut loc noaptea de 13 spre 14 septembrie în localitatea sălăjeană Ip, unde nu mai puţin de 157 de români, de la copii de nici doi ani la bătrâni de peste 80 de ani, au fost măcelăriţi de aceeași armată horthystă.
Procesul criminalilor de război
După terminarea războiului, în perioada 10-13 martie 1946, la Cluj, a avut loc primul şi cel mai important proces al criminalilor de război. Pentru masacrul de la Treznea şi alte crime de război au fost condamnaţi 481 de oameni, din care 100 la moarte şi 163 la detenţiune pe viaţă, însă majoritatea dintre ei au fost judecaţi în lipsă şi nu au executat pedeapsa. Principalii vinovaţi reuşiseră să fugă peste graniţă, în Ungaria.
Treznea massacre - The tomb of the martyrs
Here is were the locals from Treznea massacred by the Hungarian troops on September 1940 were buried. The monument was not accesible when I visited as the gate was locked.
Introduction
In the autumn of 1940, immediately after the Second Vienna Award, which assigned the territory of Northern Transylvania from Romania to Hungary, in several localities in this part of Romania the Hungarian troops killed hundreds of Romanians, some of the most well known being the massacres from Treznea, where 86 people were killed, and Ip, with 157 dead.
The pretext
The pretext of the massacre, which began in Ip, constituted the incident of September 7, 1940, when, at the crossing of the Hungarian troops through Ip, at the end of the commune, an explosion took place, two Hungarian soldiers being killed. Four people were arrested, taken and investigated by the military in Şimleu Silvaniei. Four weeks later, the investigations determined that the explosion occurred due to a defective ammunition packing, the four arrested persons being released.
The motivation
On September 9, 1940, after the previous day, when the Hungarian army killed 11 people in Ciumărna, soldiers belonging to the 22nd Hungarian Border Guards Battalion "Debrecen" under the command of Lieutenant Akosi entered Treznea.
This village was not on the route of the Hungarian troops occupying the ceded part of North Transylvania, but the commander Akosi decided to make a 4 kilometers detour. The reason for this detour is not very clear, sources indicating that Akosi was instigated by former landlord Ferenc Bay, who lost much of the land in the area to peasants following the 1921 land reform, an assertion supported by the fact that most of the violence was directed towards the peasants living in the "Măgura" area, which was his former estate.
According to some sources, not all the soldiers wore uniforms, some of them were drunk, and some locals claim to have recognized among the soldiers people from Zalău (Zilah), which would suggest that not all soldiers operated under the jurisdiction of the Hungarian army.
Some Hungarian historian claim that the killings came in retaliation after the Hungarian troops were fired upon by inhabitants, allegedly incited by the local Romanian Orthodox priest but these claims are not supported by the accounts of several witnesses.
The massacre
The soldiers arrived in the village around noon, where they unleashed the slaughter that remained in history as “The Treznea massacre”.
The first victims were children who pastured animals. After that, the locals, Romanians and Jews, were massacred with machine-gun fire, pierced with swords and bayonets, houses were attacked with grenades and set on fire. Around 200 locals were directed to a hill where they were shot at by machine guns.
From the testimonies we note the case of Nicolae Brumar, a Romanian taken from his own house by Hungarian troops and shot near a haystack, together with his wife and his two daughters. The bodies were discovered pierced by bayonet. Another well known case was that of Vasile Mărgăruș. He was pierced with the bayonet in several parts of the body and then shot in the head. The Orthodox priest was burned in the parish house, which was set on fire. In Treznea there were also 9 Romanian soldiers who returned home and were demobilized. They were shot. The teacher and his wife tried to take refuge in Pusta village. They were taken and brought to the headquarters of the Hungarian gendarmerie from Agrij, from where they were taken to a field and shot. The blacksmith Ioan Bârjac, the war invalid Ladrieş Teodor and the widow of a war victim Dârjan Ana, were also arrested in the afternoon of that horrific day and shot.
Cessation of slaughter
The massacre ceased after the retreating Romanian army, which was stationed nearby, at Poarta Sălajului, threatened to intervene.
While Akosi's troops were leaving the village, three other peasants were arrested, tied to the cannon with ropes and taken to Hida. There, two of them were shot and the other one beaten and released.
In the village there were also 10-15 Hungarian families. According to some historians, some of these local Hungarians tried to stop the massacre, but they were also tracked and beaten. Doctor Ioan Puşcacş remembers that knowing Hungarian and two Hungarian women in the village saved him from a certain death.
The Ip massacre
A similar massacre took place on the night of September 13/14 in the locality of Ip, where no less than 157 Romanians, from children of no mote than two years to old people over 80, were slaughtered by the same Hungarian army.
The trial of war criminals
After the end of the war, on March 10-13, 1946, in Cluj, the first and most important trial of the war criminals took place. 481 people were sentenced for the Treznea massacre and other war crimes, of which 100 sentenced to death and 163 to imprisonment for life, but most of them were trialed in absentia and never served their sentences. The main culprits had managed to flee across the border into Hungary.