Între anii 1750 – 1770, pe o porţiune de teren din moşiile Pantelimon si Radu Vodă, s-au aşezat in jur de 30 – 40 de familii de români meşteşugari, cunoscători ai postăvăriei si găitănăriei. Aceştia au întemeiat un cătun pe care l-au numit DELUŢA, deoarece era aşezat pe un deal nu departe de bariera oraşului Bucureşti. Cu trecerea anilor, extinzându-se oraşul, cătunul a primit denumirea de DELEA NOUĂ.
La puţină vreme după aşezarea meşteşugarilor pe aceste meleaguri, aceştia au simţit nevoia de a avea un loc unde să poată aduce laudă si mulţumire Domnului, luând hotărârea să construiască o biserică proprie. Astfel, între anii 1790 şi 1798, au construit biserica (din lemn), dându-i numele de DELEA NOUĂ, spre a se deosebi de biserica aflată în apropiere, cu numele Delea Veche.
Prima biserică avea formă dreptunghiulară şi era aşezată pe locul celei de astăzi, în triunghiul aflat la intersecţia străzilor Calea Vergului (actuala Calea Calăraşilor), Labirint (actuala Matei Basarab) şi strada Agricultori.
În anul 1871, deoarece se mărise numărul credincioşilor şi lăcaşul devenise neîncăpător, Epitropia bisericii a hotărât construirea unui nou lăcaş. Enoriaşii au reuşit să adune suma de 30.000 lei, insuficientă însă pentru realizarea proiectului. Ajutorul a sosit de la un fiu al cătunului, pe atunci Vicar al Sfintei Mitropolii, Arhiereul Calist Stratonichias, care decide să ia asupra lui construirea acestei biserici, donând suma de 80.000 lei.
Lucrările de construcţie au fost începute în primăvara anului 1872 şi au continuat până în iarna anului 1875, când Arhiereul Calist aduce de la Mănăstirea Ghighiu – Prahova catapeteasma, ce împodobeşte şi astăzi în chip minunat biserica, dându-i frumuseţe şi unicitate.
Sfinţirea bisericii s-a făcut la 25 martie 1875, fiind săvârşită de către Arhiereul ctitor Calist si Preasfinţitul Părinte Episcop Ghenadie Petrescu, care, mai târziu, va fi ales Mitropolit Primat, fiind înconjuraţi de un mare sobor de preoţi şi diaconi.
În amintirea sfinţirii sfântului locaş, în această zi de mare praznic împărătesc, Arhiereul Calist a hotărât ca biserica să poarte hramul “BUNA VESTIRE”, iar întru amintirea părinţilor săi, Mihail si Anghelina, înmormântaţi în curtea bisericii, al doilea hram, Sfinţii Voievozi “MIHAIL SI GRAVIIL”.
Biserica este înveşmântată cu o frumoasă pictură despre care se crede că ar fi executata de Gheorghe Tătărăscu, după măiestria cu care sunt lucrate icoana “Adormirea Maicii Domnului” si chipul ctitorului, Arhiereul Calist, aflat în cafas.
De asemenea, ctitorul a construit o clopotniţă, un corp de case în care să locuiască preoţii bisericii şi un corp de clădiri compus din şase camere destinat unor femei bătrâne şi singure, numit Azilul Calist, toate demolate în anul 1987, de către regimul comunist.
Tot atunci s-a distrus şi o parte a temeliei vechii biserici aflată la răsărit de altarul celei actuale şi care era marcată prin câteva cruci vechi, datate din perioada anilor 1802 -1840. O parte din aceste cruci au fost duse în Piaţa Universităţii, iar celelalte la Muzeul de Istorie si Artă al municipiului Bucureşti de la Curtea Veche.