Acest geocache a făcut parte din GeoQuest XV.
This geocache was part of GeoQuest XV.
Ez a doboz a GeoQuest XV része volt.
Sub ciupercă
Povestea lui Vladimir Sutiev
Furnica a fost odată depășită de o ploaie puternică. Unde să te ascunzi de el? Furnica a văzut o ciupercă minusculă în poiană, a alergat la ea și s-a ascuns sub pălăria ciupercii. Stă la baza ciupercii, așteptând să înceteze ploaia. Dar ploaia cădea din ce în ce mai tare. Un fluture năucit se îndreptă cu greu spre ciupercă.
— Furnică, furnică, lasă-mă și pe mine sub ciupercă! Sunt atât de ud încât nu pot zbura!
„Cum aș putea să te las”, a întrebat Furnica, „de vreme ce eu abia pot încăpea sub ea?”
"Nu face nimic!" Oamenii care se iubesc pot încăpea într-un spațiu mic. Apoi Furnica a lăsat Fluturele sub ciupercă. Ploaia continua să cadă. Șoarecele a venit în fugă.
— Lasă-mă și pe mine sub ciupercă! Apa curge peste mine în pâraie!
— Haide, cum o putem lăsa să intre? Nu mai este spațiu liber aici.
„Trageți-vă puțin!”
S-au adunat și l-au lăsat pe șoarece sub ciupercă. Ploaia se toarnă, nu voia să se oprească. Vrabia a sărit pe ea și a strigat așa:
„Pena mea este udă, aripile mele sunt obosite!” Lasă-mă să intru să mă usuc sub ciupercă, să mă odihnesc, să aștept sfârșitul ploii!
„Nu mai e loc!”
— Apropiați-vă, vă implor!
Este bine. Au fost adunați împreună - era loc și pentru Vrăbie. Apoi Iepurele a sărit afară în poiană și a văzut ciuperca.
"Ascunde-mă!" el a strigat. "Salveaza-ma!" Vulpea te urmărește!
„Îmi pare rău pentru Iepure”, a spus Furnica. "Știi ce?" Să ne mișcăm împreună!
De îndată ce Iepurele fusese ascuns, a venit Vulpea.
— N-ai văzut Iepurele? - a întrebat.
„Nu l-am văzut!” Vulpea s-a strecurat mai aproape și a început să adulmece.
— Nu te-ai ascuns aici?
— Ei bine, cum a putut să se ascundă aici?
Vulpea dădu din coadă și plecă. Între timp, ploaia a încetat și a ieșit soarele. Toți au ieșit de sub ciupercă și s-au bucurat. Furnica s-a gândit și a spus:
"Cum se poate întâmpla?" La început, chiar și eu abia am avut loc sub ciupercă, dar până la urmă toți cinci încă ne potrivim!
"Breehehe!" Breehehe! a îndrăznit cineva. Toți s-au uitat peste el: Broasca s-a așezat pe pălăria ciupercii și a râs cu poftă:
„O, voi deștepți!” La urma urmei, ciuperca... A oprit propoziţia şi i-a lăsat. Toți s-au uitat la ciupercă și și-au dat seama imediat cum s-a întâmplat că la început abia nu mai era loc sub ciupercă, dar în cele din urmă toți cinci au putut încăpea.
Under the mushroom
The tale of Vladimir Sutyev
The Ant was once overtaken by a heavy rain. Where to hide from him? The Ant saw a tiny mushroom in the clearing, ran to it and hid under the mushroom's hat. He is sitting at the base of the mushroom, waiting for the rain to stop. But the rain was falling harder and harder. A dazed Butterfly trudged to the mushroom.
"Ant, Ant, let me under the mushroom too!" I'm so wet I can't fly!
"How could I let you," asked the Ant, "since I can barely fit under it myself?"
"Never mind!" People who love each other can fit in a small space. Then the Ant let the Butterfly under the mushroom. The rain kept falling. The Mouse came running.
"Let me under the mushroom too!" The water flows over me in streams!
"Come on, how can we let you in?" There is no more free space here.
"Pull yourselves together a little!"
They pulled themselves together and let the Mouse under the mushroom. The rain was pouring down, it didn't want to stop. The Sparrow jumped on it and cried like this:
"My feather is wet, my wings are tired!" Let me in to dry under the mushroom, to rest, to wait for the end of the rain!
"There's no more room!"
"Come closer together, I'm begging you!"
It's fine. They were drawn together - there was room for the Sparrow as well. Then the Rabbit jumped out into the clearing and saw the mushroom.
"Hide me!" he shouted. "Save me!" The Fox is chasing you!
"I feel sorry for the Rabbit," said the Ant. "You know what?" Let's move together!
No sooner had the Rabbit been hidden than the Fox arrived.
"Didn't you see the Rabbit?" - asked.
"We didn't see it!" The Fox crept closer and began sniffing.
"Didn't you hide here?"
"Well, how could he hide here?"
The Fox wagged his tail and left. Meanwhile, the rain stopped and the sun came out. They all came out from under the mushroom and rejoiced. The Ant thought and said:
"How could this happen?" At first, even I barely had room under the mushroom, but in the end all five of us still fit!
"Breehehe!" Breehehe! someone dared. They all looked over: the Frog sat on the mushroom's hat and laughed heartily:
"Oh, you clever ones!" After all, the mushroom... He stopped the sentence and left them. They all looked at the mushroom and immediately figured out how it could happen that at first there was hardly any room under the mushroom, but in the end all five could fit.
A gomba alatt
Vlagyimir Szutyejev meséje
A Hangyát egyszer utolérte egy nagy eső. Hova bújjék előle? Egy apró kis gombát látott meg a Hangya a tisztáson, odaszaladt és elbújt a gomba kalapja alá. Üldögél a gomba tövében, várja, hogy elálljon az eső. Ámde az eső egyre jobban zuhogott. Egy agyonázott Pillangó vánszorgott a gombához.
– Hangyácska, Hangyácska, engedj ide engem is a gomba alá! Úgy eláztam, nem tudok repülni!
– Már hogyan is engednélek – kérdezte a Hangya –, hiszen magam is csak éppen elférek alatta?!
– Sebaj! Kis helyen is elférnek, akik szeretik egymást. Erre aztán a Hangya beeresztette a Pillangót a gomba alá. Az eső meg egyre csak zuhogott. Futva jött az Egérke.
– Engedjetek a gomba alá engem is! Patakokban folyik a víz rajtam!
– Ugyan, hogyan engedhetnénk ide? Nincs itt már szabad hely.
– Húzzátok magatokat összébb egy kicsit!
Összébb húzták magukat, és beengedték az Egérkét a gomba alá. Az eső zuhogott, sehogy sem akarta abbahagyni. Arra ugrándozott a Veréb, és így sírt-rítt:
– Megázott a tollacskám, megfáradt a szárnyacskám! Engedjetek be engem is a gomba alá megszáradni, megpihenni, az eső végét kivárni!
– Nincs már több hely!
– Húzódjatok összébb, nagyon kérlek benneteket!
Na jól van. Összébb húzódtak – jutott hely a Verébnek is. Ekkor a Nyúl ugrott ki a tisztásra, és meglátta a gombát.
– Bújtassatok el! – kiáltozta. – Mentsetek meg! Üldöz a Róka!
– Sajnálom a Nyulat – szólt a Hangya. – Tudjátok mit? Húzódzkodjunk összébb!
Alighogy, a Nyulat elrejtették, odaért a Róka is.
– Nem láttátok a Nyulat? – kérdezte.
– Nem láttuk bizony! Közelebb lopakodott a Róka, és szaglászni kezdett.
– Nem itt bújt el?
– Ugyan, hogy bújhatott volna ide?
Megcsóválta a farkát a Róka, és elment. Közben az eső is elállt, a nap is kisütött. Előbújtak a gomba alól mindahányan, és örvendeztek. A Hangya elgondolkozott, és azt mondta:
– Hát ez hogyan történhetett? Először még nekem is alig volt helyem a gomba alatt, a végén mégis mind az öten elfértünk!
– Brehehehe! Brehehehe! – heherészett valaki. Mindannyian odanéztek: a gomba kalapján ült a Béka, és jóízűen nevetett:
– Ó, ti okosok! Hiszen a gomba... A mondatot abbahagyta, őket pedig otthagyta. Mindannyian a gombára néztek, és nyomban kitalálták, hogyan történhetett az, hogy előbb egynek is alig akadt helye a gomba alatt, a végén mégis mind az öten elfértek.