Acest geocache a făcut parte din GeoQuest XV.
This geocache was part of GeoQuest XV.
Ez a doboz a GeoQuest XV része volt.
Mamin Sibirják: Povestea iepurașului curajos
A fost odată ca niciodată un iepure mic în pădure. Știi, iepurașii nu sunt curajoși, dar acest iepuraș a fost și mai laș decât ceilalți.
Dacă se rupe o crenguță sau o pasăre zbura în sus, curajul iepurașului nostru ieșea imediat în prim-plan.
Îi era frică, tremura, tremura, neliniştit şi îngrijorat, vorbăreţ şi îngrozit. Între timp, a devenit din ce în ce mai mare.
„Hei, mi-a fost destul de frică, nu o să-mi mai fie frică niciodată”, a decis el într-o bună zi. A țipat tare: „Eu sunt iepurașul curajos!”
Aici s-au adunat bătrânele femele de iepuri, iepurii cu urechi lungi și iepurașii cu nasul roz.
Stăteau în jur, uitându-se, cine a mai văzut un iepure atât de minunat și curajos?
— Hei, ochi strâmb, poate că nici măcar nu ți-e frică de lup? l-au întrebat.
„Nu mi-e frică de nimeni, nici de urs, nici de vulpe, nici măcar de lup!”
„Ei bine, încă ceva, hahaha!” E o glumă bună! - Iepurașii au râs tare.
Mamele iepuri au râs, dar până și bătrânii tați iepuri cu urechi bătând din palme au zâmbit.
În același timp, toți iepurașii aveau chef să fie obraznici. Au aruncat roțile țiganilor, au sărit și s-au urmărit unul pe altul.
„O sută de cuvinte au același final”. – strigă iepurașul curajos – dacă lupul îndrăznește să vină aici, cu siguranță îl voi bate până la moarte.
Lupul rătăcea prin apropiere, nu mâncase de trei zile și îi era îngrozitor de foame după niște friptură de iepure.
Deodată a auzit zgomotul iepurașilor. „Voi fi un iepuraș în loc de un lup dacă nu mănânc cinci iepurași”, chicoti el în sine.
S-a strecurat cu grijă în spatele iepurașului curajos, atât de atent încât nimeni nu l-a băgat în seamă.
„Oprește-te, frățioare, stai, te bat într-una sau două!” s-a gândit lupul.
Micii iepurași au început un dans rotund vesel fără să-și dea seama.
Iepurașul curajos a sărit pe un buștean.
„Uite aici, iepuri lași, vă arăt ceva!”, strigă el.
În acel moment a observat lupul. Până și discursul lui a fost zăpăcit de frică. A gemut o singură dată.
… a sărit în aer ca o minge, apoi puf.
S-a năpustit de sus asupra lupului, doar i-a bătut în cap,
S-a răsturnat pe spate,
Îngrozit, s-a răsturnat, apoi a fugit ca un nebun!
A alergat cât îl puteau duce picioarele, peste munți și văi, dar nu mai putea să-l bată.
În cele din urmă, a căzut într-o groapă, cu greu a putut nici măcar să plângă:
Woah-woah-woah, necazul groaznic al lupului vine!
Lupul s-a speriat. Nu-și putea imagina cine l-a lovit așa în cap. Cerul izbucnește, pământul se mișcă, vine vânătorul cu bățul lui mare, aleargă repede, tovarăș lup - își spuse el și adormi de parcă n-ar fi fost niciodată acolo.
Iepurașii s-au împrăștiat și ei, unii s-au ascuns sub tufiș, alții s-au ascuns în spatele unui buștean, s-au întins acolo și s-au ascuns, iar în cele din urmă au ieșit cu grijă.
„Ochiul strâmb l-a speriat foarte mult pe lup”, a spus cea mai bătrână femelă de iepure.
„Dacă nu ar fi sărit în cap, lupul ne-ar fi mâncat”, a declarat cel mai devreme iepure. „Dar unde a plecat eroul nostru salvator?” Unde este iepurașul curajos?
Și iepurii bătrâni, iepurii cu urechi lungi și iepurașii cu nasul trandafir au pornit să-l găsească. L-au găsit în sfârșit. Încă zăcea acolo sub tufiș, gâfâind și gâfâind, șuierând și tremurând.
— Ești flăcău, Ochi strâmb! L-ai speriat bine pe lup! Ne-ai salvat viețile, i-au spus ceilalți.
Iepurașul nostru și-a recăpătat deodată curajul.
— V-am spus, lașilor, că nu mi-e frică de lup!
Și de atunci Ferdeszemű a umblat mândru prin pădure, păsările fluierau mereu: în toată lumea, în pădurea de aici, dincolo de pădure, nu mai sunt iepuri curajoși ca el!
Mamin Sibirják: Tale of the brave bunny
Once upon a time there lived a little rabbit in the forest. You know, bunnies aren't brave, but this bunny was even more cowardly than the others.
If a twig snapped or a bird flew up, our little bunny's courage immediately went to the fore.
He was afraid, trembled, trembled, anxious and worried, chattering and terrified. In the meantime, it got bigger and bigger.
"Hey, I've been afraid enough, I'll never be afraid again," he decided one fine day. He screamed loudly: "I am the brave bunny!"
The old female rabbits, long-eared rabbits, and pink-nosed bunnies gathered here.
They stood around, staring, who else has seen such a wonderful, brave-hearted rabbit?
"Hey, Crooked Eye, maybe you're not even afraid of the wolf?" they asked him.
"I'm not afraid of anyone, not a bear, not a fox, not even a wolf!"
"Well, one more thing, hahaha!" That's a good joke! - The little bunnies laughed loudly.
The rabbit mothers laughed, but even the old rabbit fathers with clapping ears smiled.
At the same time, all the bunnies were in the mood to be naughty. They threw up gypsy wheels, jumped, and chased each other.
"A hundred words have the same ending." - shouted the brave bunny - if the wolf dares to come here, I will surely beat him to death.
The wolf was wandering nearby, he hadn't eaten in three days, and he was terribly hungry for some rabbit steak.
Suddenly he heard the noise of bunnies. "I'll be a bunny instead of a wolf if I don't eat five bunnies," he chuckled to himself.
He carefully crept up behind the brave bunny, so carefully that no one noticed him.
"Stop, little brother, wait, I'll beat you in one or two!" thought the wolf.
The little bunnies started a merry round dance without realizing it.
The brave bunny jumped on a log.
"Look here, you cowardly rabbits, I'll show you something!" he shouted.
At that moment he noticed the wolf. Even his speech was slurred in fear. He only moaned once.
…jumped into the air like a ball, then poof.
He pounced on the wolf from above, just thudded on his head,
He rolled over on his back,
Terrified, he somersaulted, then ran like a madman!
He ran as long as his legs could take him, over mountains and valleys, but he could no longer beat him.
In the end, he fell into a pit, he could hardly even cry:
Woah-woah-woah, the wolf's terrible trouble is coming!
The wolf was scared. He couldn't imagine who had hit him in the head like that. The sky bursts, the earth moves, the hunter is coming with his big stick, run fast, fellow wolf, he thought to himself, and fell asleep as if he had never been there.
The bunnies also scattered, some hid under the bush, some hid behind a log, they lay there and hid, and finally they carefully came out
"The Crooked-Eye scared the wolf thoroughly," said the oldest female rabbit.
"If he hadn't jumped on his head, the wolf would have eaten us," declared the eariest rabbit. "But where did our hero savior go?" Where is the Brave Bunny?
And the old hares, the long-eared hares, and the rosy-nosed little bunnies set out to find him. They finally found him. He was still lying there under the bush, panting and panting, wheezing and shaking.
"You're a lad, Crooked-Eyed!" You scared the wolf well! You saved our lives, the others told him.
Our bunny suddenly regained his courage.
"Did I tell you, you cowards, that I'm not afraid of the wolf!"
And from then on Ferdeszemű walked proudly in the forest, the birds always whistled: in the whole world, in the forest from here, beyond the forest, there are no more brave rabbits like him!
Mamin Szibirják: Mese a bátor nyusziról
Élt egyszer az erdőben egy nyulacska. Tudjátok, a nyuszik nem valami bátrak, de ez a nyuszi még a többinél is gyávább volt.
Ha megzörrent egy ágacska, vagy felröppent egy madárka, a mi kis nyuszinknak tüstént inába szállt a bátorsága.
Félt, reszketett, remegett, szorongott és szepegett, vacogott és rettegett. Közben egyre nagyobb lett.
– Ej, féltem már eleget, sose félek én többet – határozta el egy szép napon. Nagyot rikkantott: – Én vagyok a bátor nyuszi!
Összesereglettek erre az öreg nyúlanyák, hosszú fülű nyúlapók, rózsás orrú nyuszik.
Körülállták, bámulták, ki látott még ily csudát, bátor szívű nyulacskát?
– Ejnye, Ferdeszemű, te talán még a farkastól sem félsz? – kérdezték tőle.
– Nem félek én senkitől se, medvétől se, rókától se, nem félek a farkastól se!
– No még ilyet, hahaha! Ez aztán a jó tréfa! - A kis nyuszik hangosan kacagtak.
Nevettek a nyúlanyók, de még a tapsifüles vén nyúlapók is elmosolyodtak.
Egyszerre valamennyi nyuszinak csudajó kedve kerekedett. Cigánykereket hánytak, ugráltak, kergetőztek.
– Száz szónak is egy a vége. – kiáltotta a bátor nyuszi -, ha a farkas ide merészkedik, én bizony agyoncsapom.
A farkas éppen a közelben kószált, három napja nem evett, és szörnyen megéhezett egy kis nyuszipecsenyére.
Egyszercsak meghallotta a nyuszik lármáját. – Farkas helyett nyuszi legyek, ha öt nyuszit meg nem eszek – kuncogott magában.
Óvatosan odalopódzott a bátor nyuszi mögé, olyan óvatosan, hogy senki se vette észre.
– Megállj öcsém, várjál csak, egy-kettőre bekaplak!- gondolta a farkas.
A nyulacskák mit sem sejtve vidám körtáncba fogtak.
A bátor nyuszi felugrott egy tuskóra.
– Ide figyeljetek, ti gyáva nyulak, mutatok nektek valamit!- kiáltotta.
Abban a pillanatban észrevette a farkast. Még a szava is elakadt ijedtében. Egyet nyögött csak, hogy uff.
…felugrott a levegőbe, mint egy labda, aztán puff.
Fentről a farkasra pottyant, éppen a fejére puffant,
Végiggurult a hátán,
Rémülten bukfencet vetett, aztán mint az eszeveszett, úgy elfutott!
Futott, míg a lába bírta, hegyen át, völgyön át, de nem győzte már tovább.
Végül egy gödörbe bukott, makogni is alig tudott:
Jaj-jaj-jaj, jön a farkas szörnyű baj!
Megijedt ám a farkas. El sem tudta képzelni, ki kólintotta úgy fejbe. Égszakadás, földindulás, nagy botjával jön a vadász, szaladj gyorsan, farkas pajtás - gondolta magában, és úgy elinalt, mintha ott sem lett volna.
A nyuszik is szétrebbentek, ki a bokor alá bújt, ki tuskó mögé lapult, ott hevertek és lapultak, végre aztán óvatosan előbújtak
– Alaposan megijesztette a Ferdeszemű a farkast – mondta a legöregebb nyúlanyó.
– Ha nem ugrik a fejére, a farkas megevett volna bennünket – jelentette ki a legfülesebb nyúlapó. – De hát hova lett a mi hős megmentőnk? Hol van a Bátor Nyuszi?
És az öreg nyúlanyók, a hosszúfülű nyúlapók és a rózsásorrú kis nyuszik elindultak, hogy megkeressék. Végre rábukkantak. Még mindig ott feküdt a bokor alatt, lihegett és pihegett, szepegett és remegett.
– Legény vagy a talpadon, Ferdeszemű! Jól megijesztetted a farkast! Megmentetted az életünket – mondták neki a többiek.
A mi nyuszinknak egyszerre visszatért a bátorsága.
– Úgy-e megmondtam nektek, ti gyávák, hogy nem félek a farkastól!
És azontúl Ferdeszemű büszkén járt-kelt az erdőben, a madarak mindenágon azt fütyülték: az egész kerek világon, erdőn innen, erdőn túl, nincs több ilyen bátor nyúl!