Acest geocache a făcut parte din GeoQuest XV.
This geocache was part of GeoQuest XV.
Ez a doboz a GeoQuest XV része volt.
Broasca și corbul
Corbul a prins o broască, a prins-o în cioc și a zburat cu ea pe un acoperiș. De îndată ce s-a așezat pe marginea acoperișului cu prada, broasca a început să chicotească zgomotos. - De ce râzi, frățior Beka? întrebă corbul. „Nimic, nimic, dragă soră Raven”, a răspuns broasca, „nimic demn de spus, doar râdeam de cât de norocos am fost”. Tatăl meu locuiește aici, chiar pe acest acoperiș. Este o persoană extrem de puternică, extrem de furioasă. Cu siguranță s-ar răzbuna pe oricine ar îndrăzni să mă rănească. Cu siguranță, corbul nu a fost foarte mulțumit de aceste cuvinte și a crezut că este mai bine să-și mănânce prada într-un loc mai sigur. Așa că a zburat pe partea cealaltă a acoperișului, lângă jgheabul de ploaie. S-a odihnit aici câteva clipe și era pe cale să-și înceapă ospătul, când a observat că broasca chicotea din nou cu poftă. - Deci de ce râzi acum, frățior Beka? - a întrebat. „Nimic, nimic, dragă soră Raven, nu merită un cuvânt”, a răspuns broasca. - Tocmai mi-am amintit că unchiul meu, care este chiar mai puternic decât tatăl meu, locuiește chiar în acest loc. Oricine îndrăznește să mă rănească cu greu ar scăpa. Corbul era acum foarte speriat și a decis să zboare de pe acoperiș. A făcut asta. Și-a prins prada în cioc și a aterizat pe fântâna din apropiere și a depus-o acolo. Era pe punctul de a începe să mănânce când broasca a spus:
- După cum văd, dragă soră Raven, ciocul tău este foarte tocit. Nu ar trebui să-l ascuți înainte de a mânca? Uită-te la piatra aceea de acolo! Ai putea să te descurci grozav cu el! Corbul a acceptat sfatul, a zburat la piatră și a început să-și sufle ciocul. De îndată ce a întors o clipă spatele fântânii, broasca a făcut un salt mare și a dispărut în apa adâncă. Corbul a observat că broasca a dispărut doar când își biciuise deja ciocul. A zburat înapoi la fântână, a privit aici, a privit acolo, a întors capul în stânga și în dreapta, dar broasca nu se vedea nicăieri. În cele din urmă, a ghicit că trebuie să fie în fântână și a început să strige: „Frățiorul meu Broasca, dragul meu frățior Broasca, deja mi-e frică că ești pierdut!”. Ciocul meu este ascuțit, vino afară și lasă-mă să te mănânc! - Oh, dar îmi pare rău, dragă infirmieră Raven - răspunse broasca - doar imaginați-vă, nu pot să urc pe marginea fântânii. Vino după mine dacă vrei să mă mănânci! – spuse el, apoi se scufundă pe fundul apei adânci.
The frog and the raven
The raven caught a frog, caught it in its beak, and flew with it onto a roof. As soon as he settled on the edge of the roof with his prey, the frog began to chuckle loudly. - What are you laughing at, little brother Beka? asked the raven. "Nothing, nothing, dear Sister Raven," replied the frog, "nothing worth saying, I was just laughing at how lucky I was." My father lives here, on this very roof. He is an extremely strong, extremely angry person. He would surely take revenge on anyone who would dare to hurt me. The raven was certainly not very happy with these words, and thought it better to eat its prey in a safer place. So he flew over to the other side of the roof, next to the rain gutter. He rested here for a few moments, and was about to start his feast, when he noticed that the frog was giggling heartily again. - So what are you laughing at now, little brother Beka? - asked. "Nothing, nothing, dear Sister Raven, it's not worth a word," replied the frog. - I just remembered that my uncle, who is even stronger than my father, lives in this very place. Anyone who dares to hurt me would hardly get away with it. The raven was now very scared and decided to fly off the roof. He did so. It caught its prey in its beak and landed on the nearby well and deposited it there. He was just about to start eating when the frog said:
- As I can see, dear Sister Raven, your beak is very blunt. Shouldn't you sharpen it before you eat? Look at that stone over there! You could do great on it! The raven accepted the advice, flew to the stone, and began to blow its beak. As soon as he turned his back on the well for a moment, the frog took a big leap and disappeared into the deep water. The raven only noticed that the frog was gone when it had already whipped its beak. He flew back to the well, looked here, looked there, turned his head left and right, but the frog was nowhere to be seen. Finally, he guessed that he must be in the well, and began to shout: "My little brother Frog, my dear little brother Frog, I'm already scared that you're lost!" My beak is sharp, come out and let me eat you! - Oh, but I'm sorry, dear Nurse Raven - answered the frog - just imagine, I can't climb up the side of the well. Come down for me if you want to eat me! - he said, then sank to the bottom of the deep water.
A béka és a holló
Békát fogott a holló, csőrébe kapta, s felrepült vele egy háztetőre. Amint zsákmányával letelepedett a tető szélén, a béka hangosan kuncogni kezdett. -Mit nevetsz, Béka öcsém? - kérdezte a holló. -Semmi, semmi, kedves Holló nővér - válaszolta a béka -, szóra sem érdemes, csak azon nevettem, hogy milyen szerencsém van. Az apám ugyanis itt lakik, éppen ezen a tetőn. Rendkívül erős, roppant haragos természetű ember. Bizonyosan bosszút állna azon, aki bántani merészelne engem. A holló bizony nem nagyon örült e szavaknak, s jobbnak látta, ha biztonságosabb helyen fogyasztja el zsákmányát. Átröppent hát a tető másik oldalára, az esőcsatorna mellé. Itt pihent pár pillanatig, s már éppen neki akart kezdeni a lakomának, amikor észrevette, hogy a béka megint jóízűen kuncog. -Hát most mit nevetsz, Béka öcsém? - kérdezte. -Semmi, semmi, kedves Holló nővér, szóra sem érdemes – válaszolt a béka. - csak eszembe jutott, hogy a nagybácsim, aki az apámnál is erősebb, éppen ezen a helyen éldegél. Aligha vinné el szárazon, aki engem bántani merne. A holló most már nagyon megijedt, s elhatározta, hogy elrepül a tetőről. Így is tett. Csőrébe kapta zsákmányát, s a közeli kút kávájára szállt, s ott letette. Már éppen neki akart kezdeni az evésnek, amikor a béka meg szólalt:
-Amint látom, kedves Holló nővér, nagyon tompa a csőröd. Nem kellene megélesítened, mielőtt enni kezdesz? Nézd csak ott azt a követ! Pompásan megfenhetnéd rajta! A holló megfogadta tanácsot, a kőhöz reppent, fenni kezdte a csőtét. Amint egy pillanatra hátat fordított a kútnak, a béka nagyot ugrott, s eltűnt a mély vízben. A holló csak akkor vette észre, hogy a béka eltűnt, mikor már jól megfente a csőrét. Visszareppent a kútkávára, ide nézett, oda nézett, jobbra-balra forgatta a fejét, de a békát csak nem látta sehol. Végül megsejtette, hogy alighanem a kútban van, s kiáltozni kezdett: -Béka öcsém, kedves Béka öcsém, már megijedtem, hogy elvesztél! Jó éles a csőröm, gyere ki, hadd egyelek meg! -Ó, de sajnálom, kedves Holló nővér - válaszolta a béka-, képzeld csak, nem tudok felmászni a kút oldalán. Gyere le értem, ha meg akarsz enni! - szólt, majd lemerült a mély víz fenekére.